Conecteaza-te cu contul de Facebook!
sau
E-mail:
Parola:
 
Conectare
Mănăstirea Văratec Târgu Neamţ. Prezentare si informatii utile despre Mănăstirea Văratec Târgu Neamţ.
Login with Facebook Contul meu Inregistrare Am uitat parola
 Romania
Ultima rezervare: acum 138 minute la Sinaia

> > > > >

Mănăstirea Văratec Târgu Neamţ

ISTORICUL MĂNĂSTIRII

La 12 km de Târgu Neamţ şi la 40 km de Piatra-Neamţ, amplasată într-un cadru natural deosebit, Mănăstirea Văratec este, fără îndoială, unul dintre cele mai cunoscute şi mai vizitate monumente ale judeţului Neamţ.

Printre ctitorii acestui aşezământ nu aflăm nici nume voievodale şi nici pe cele ale unor mari dregători ai ţării. Tradiţia pomeneşte numele Maicii Olimpiada, călugărită în fostul Schit Topoliţa din apropierea Văratecului şi venită apoi de la Schitul de maici de la Durău, care, între anii 1781-1785, întemeiază o mică isihie în poiana Văratec, cumpărată de la pădurarul Ion Bălănoiu. De altfel, Maica Olimpiada (Bălaşa Herescu înainte de călugărie) va juca un rol important în aşezarea şi dezvoltarea obştii monahale de la Văratec, sacrificând întreaga avere, stăreţind de trei ori şi stingându-se aici în 1842, la venerabila vârstă de 85 de ani.

După constituirea nucleului monahal de la Văratec în perioada 1781-1788, prima stareţă rânduită aici de Paisie Velicicovschi e Maica Nazaria de la Durău şi în 1794 se ridică o a doua biserică de lemn, mai ales că între timp Schitul Văratec se unise cu Schitul Topoliţa, beneficiind şi de veniturile pe care le aduceau moşiile acestuia. În 1803, prin hotărârea Mitropolitului Veniamin Costache, Văratecul se uneşte cu Agapia, dar pentru scurtă vreme. Ceva mai târziu, în 1808, când numărul monahiilor crescuse spectaculos, a început construcţia actuală, Biserica "Adormirea Maicii Domnului", eveniment consemnat şi în inscripţia din pridvor, scrisă în limba română cu alfabetul latin:

La anul 1808 s-au zidit această biserică ce să prăznuieşte hramul Adormirea Maicii Domnului prin osteneala Sfin. sale a pre. cuvi. Părintelui Iosif Duhovnicul şi a stariţei Olimpiadii, iar cei întâi ctitori au fost maicile din acest locaş. Al doilea mari ctitori au fost Doamna Elenco Paladi, care au dăruit 3 moşii şi maica Elisabeta Balş au dăruit moşia Vultureşti, maica Safta Brâncoveanu au hărăzit moşiile Osica şi Vlădulenii cu mai multe îndatoriri în testamentul său, iar celelalte moşii, vii şi acarete ce au dăruit şi alţi ctitori sunt scrisă în cartea vieţii spre vecinica lor pomenire. 1841, octomvrii 20. 

Abia încheiată zidirea noii biserici (în 1812) şi mănăstirea trece prin grelele încercări ale anului 1821: odoarele sunt jefuite, călugăriţele izgonite sau ucise şi însăşi Maica Olimpiada a scăpat cu mare greutate "de sabie" fiind adăpostită la Mănăstirea Secu, unde a participat direct la terifiantele momente petrecute acolo.

În anul 1900 un puternic incendiu mistuie cea mai mare parte a chiliilor, arzând şi acoperişul bisericii mari împreună cu cele două turle de lemn care se adăugaseră ulterior, şi care nu au mai fost refăcute. Actualul complex de clădiri din incinta mănăstirii Văratec s-a construit după incendiul din 1900, doar zidul înconjurător - ridicat între 1808-1812 - păstrându-se în forma sa iniţială.

PREZENTARE

Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din mijlocul incintei, în faţa căreia se află statuia în bronz a Saftei Brâncoveanu realizată în 1935 de sculptorul Ion Jalea, îmbină formele tradiţionale moldoveneşti cu elemente neoclasice. E construită din piatră şi cărămidă, cu două turle rotunde, zvelte şi austere, de un alb strălucitor. Doar brâul de ocniţe oarbe de sub streaşină, soclul bine profilat şi cele trei contraforturi scunde care sprijină zidurile laterale şi absida altarului mai "înviorează" şi nuanţează sobra desfăşurare a faţadelor.

Intrările, situate pe laturile de sud şi nord, sunt străjuite de două pridvoraşe cu acoperiş bulbat şi profile greoaie, ce contrastează cu linia elansată a edificiului. În interior, pridvorul este amenajat în partea sa superioară pentru a adăposti obiectele de valoare ale mănăstirii (tainiţa) şi e acoperit cu două calote sferice susţinute de un singur arc longitudinal şi de alte două arce laterale. Pronaosul şi naosul, între care se ridică un zid susţinut de două coloane ionice târzii, prezintă cunoscutul sistem de boltire moldovenesc cu arce piezişe ce asigură o restrângere succesivă a suprafeţei de sprijin. Aceste două cupole sunt separate printr-un semicilindru de mici dimensiuni, sprijinit pe arce transversale, în timp ce altarul prezintă un arc dublou spre apus, fiind boltit în sfert de sferă la răsărit.

În pronaos se află mormântul fără lespede al Duhovnicului Iosif, cel care a stat alături Maicii Olimpiada la formarea obştii monahale de la Văratic şi care a decedat la 28 decembrie 1828, după cum ne informează o inscripţie mai nouă de pe zidul sudic. Se presupune că tot în această zonă a bisericii, în pridvor şi pronaos, s-ar afla şi mormintele Maicii Olimpiada şi ale stareţelor Nazaria (1788-1814) şi Magdalena (1815-1822), fără ca pietrele funerare ale acestora să se fi păstrat.

Altarul este despărţit de restul bisericii printr-o superbă catapeteasmă sculptată în lemn de tisă şi poleită cu aur, lucrare cu o deosebită valoare artistică, executată de Constantin Zugravul în 1816, pe cheltuiala logofetesei Elenco Paladi.

Biserica a fost pictată pentru prima oară în 1841, când sfinţirea s-a făcut de către Mitropolitul Veniamin Costache. Fresca actuală, executată în stil neobizantin în anul 1882, poartă semnătura pictorilor T. Ioan şi D. Iliescu, fiind apoi curăţată în 1968-1969 de către A. Avachian. Fără a etala calităţi artistice cu totul deosebite, pictura de la Văratic se remarcă totuşi printr-o anumită ... căldură a omenescului, un anumit pitoresc fizionomic în portretistică şi o tonalitate caldă, deschisă, a culorilor....

În exterior, lângă zidul absidei altarului, s-au păstrat mormintele unor călugăriţe care au jucat un rol important în istoria de peste două veacuri a mănăstirii: Evghenia Ştefănescu, sora episcopului Melchisedec al Romanului, Eufrosina Lazu, stareţă între 1844-1887 şi ucenică a Maicii Olimpiada, Eugenia Negri - sora scriitorului şi omului politic Costache Negri, care a condus destinele mănăstirii în perioada 1887-1894, iconoama Veniamina Pribagu, decedată în 1895, arhimandrita Veniamina Hermeziu, stareţă între 1894-1904 şi Ecaterina Balş, mama Saftei Brâncoveanu şi soţia generalului Theodor Balş, fost caimacan al Moldovei, ctitoră cu mare dăruire pentru mănăstirea Văratic, trecută în lumea celor drepţi în anul 1887.

Odată cu Biserica "Adormirea Maicii Domnului" s-a construit şi incinta din jurul ei, alcătuită din ziduri puternice de piatră, iar în interiorul acestora, un corp de chilii pe două nivele, cu prispă largă, sprijinită pe şiruri de coloane din lemn. Pe latura nordică a incintei se află stăreţia şi clădirile administrative, iar pe cea sudică, la parter, s-a amenajat o bogată şi atractivă colecţie muzeală în spaţiul fostului Atelier "Regina Maria", construit în 1934 de către regele Carol II la îndemnul Mitropolitului Pimen.

Intrarea în incintă se arcuieşte sub turnul-clopotniţă cu trei nivele, situat spre est, unde s-a amenajat prin 1840-1850, Paraclisul "Sf. Nicolae". După marele incendiu din 1900, între anii 1903-1909, a fost refăcut şi acest paraclis, catapeteasma şi interioarele sale fiind pictate de ieromonahul Eftimie Obrocea de la Mănăstirea Ciolanu.

În jurul incintei se întinde satul mănăstiresc, alcătuit din case tradiţionale ţărăneşti de un pitoresc deosebit. Satul s-a dezvoltat de-a lungul anilor după un plan ingenios, conceput de meşteri populari care au construit aici uliţe înguste, casele şi celelalte anexe, ele fiind bine orientate în funcţie de terenul accidentat. Ceva mai departe, pe o coastă de deal, străjuieşte solitară Casa Lahovary, construcţie de la începutul secolului nostru, cu o arhitectură urbană în stil românesc.

La aproximativ 150 m sud-est de biserica mare, pe o culme joasă, se află Biserica "Naşterea Sf. Ioan Botezătorul", zidită de Eufrosina Lazu ... cu ajutorul soborului şi altor făcători de bine în anul 1844, pe locul unei biserici de lemn din 1817. Planul acestui lăcaş este asemănător cu cel al Bisericii "Adormirea Maicii Domnului", dar edificiul pare mai complicat datorită celor trei turle de lemn de pe acoperiş, turnului-clopotniţă aflat deasupra pridvorului din colţul sud-vestic şi diaconiconului de piatră de la sud-est. În interior, o arcadă masivă desparte naosul de pronaos, iar absidele laterale, scobite în grosimea zidurilor, sunt boltite în sfert de sferă, picturile de pe ziduri şi din catapeteasmă fiind executate în 1880 de T. Zugrav şi D. Iliescu, aceiaşi care în 1882 au pictat şi biserica mare.

Lângă peretele sudic al acestei biserici se află mormântul Veronicăi Micle (decedată în 1889), mărturie a vechiului cimitir existent aici şi punct de atracţie pentru miile de vizitatori ai mănăstirii, dornici să se reculeagă în faţa acestui simbol al dragostei neîmplinite şi să aşeze floarea unui gând în amintirea Luceafărului poeziei româneşti.

În actualul cimitir al mănăstirii, situat într-o poiană la aproximativ 400 m sud-vest de biserica mare, se ridică Biserica "Schimbarea la Faţă a Mântuitorului", zidită tot prin strădania stareţei Eufrosina Lazu în anii 1846-1847. Acoperişul edificiului este străpuns de trei turle înalte, iar intrarea situată la sud-vest a fost protejată ulterior cu un pridvor de lemn, planul general reproducând la dimensiuni reduse pe cel al Bisericii "Adormirea". Catapeteasma datează de la jumătatea veacului trecut, dar pictura interioară s-a realizat abia în anul 1965 de către Eremia Profeta.

De-a lungul anilor, mai multe schituri şi mănăstiri s-au aflat vremelnic sub ascultarea Mănăstirii Văratic: Buciumeni, Dăneşti, Văleni - Piatra-Neamţ, Hangul, Durău, Topoliţa, iar mai curând, monahiile din această obşte au osârdit la reorganizarea şi dezvoltarea fostului schit Durău ca mănăstire de maici. 

PATRIMONIUL


Permanent sprijinită de marii ierarhi ai Moldovei, dintre care se detaşează mitropoliţii Veniamin Costache, Iosif Naniescu şi Pimen Georgescu, Mănăstirea Văratic s-a dezvoltat rapid ca un "mare stup duhovnicesc", constituind un model pentru alte mănăstiri de călugăriţe din ţară, dar şi un important factor de cultură pentru locuitorii satelor din zonă. Încă din 1860 s-a înfiinţat în satul Văratic o şcoală sătească mixtă, la care a funcţionat ca profesor "iconomul" Gheorghe Cheşcu şi ale cărei nevoi materiale erau acoperite de mănăstire. La sfârşitul aceluiaşi an s-a constituit şi Şcoala primară de fete condusă de profesoara Nastasia Agapi şi care avea ca "sediu" trapeza mănăstirii.

La 1 septembrie 1911 s-a constituit "Şcoala de adulte", frecventată de călugăriţele cu vârsta sub 50 de ani, care nu au absolvit clasele primare şi care a funcţionat până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. În paralel cu aceste şcoli de pregătire generală s-au organizat şi alte forme de învăţământ, care aveau ca scop pregătirea bisericească a călugăriţelor: şcoli de muzică bisericească psaltică şi liniară, şcoală monahală, seminarul monahal pentru călugăriţe etc.

O deosebită atenţie au acordat stareţele mănăstirii pregătirii profesionale a monahiilor, creându-se mai multe ateliere-şcoală ale căror "produse" erau căutate în întreaga Moldovă pentru calităţile lor artistice cu totul deosebite. În noiembrie 1940 funcţionau la Mănăstirea Văratic următoarele ateliere: broderie bisericească şi legătorie de cărţi, covoare, tricotaj, ţesut pânză, pictură bisericească şi artă decorativă, majoritatea acestora menţinându-se şi în prezent. Multe călugăriţe au devenit vestite pentru priceperea lor, fiind trimise ca specialiste în alte aşezăminte monahale sau instituţii de învăţământ din ţară. Mănăstirea Văratic constituia o prezenţă unanim apreciată la cele mai importante expoziţii naţionale, fiind invitate să participe la Expoziţia Universală din 1867 de la Paris şi la Expoziţia internaţională de industrie casnică de la Viena din anul 1910.

Nu este deci de mirare că la Mănăstirea Văratic se mai păstrează încă un valoros patrimoniu cultural-artistic şi istoric, alcătuit dintr-un mare număr de hrisoave autentice, acte de danie şi de întărire, obiecte de cult din metal preţios, icoane vechi, broderii, covoare şi veşminte preoţeşti, multe dintre acestea fiind expuse în Colecţia Muzeală constituită aici din anul 1960. Printre componentele de marcă ale acestui tezaur de spiritualitate românească se numără, fără îndoială, icoanele din secolul al XV-lea de la Mănăstirea Râşca şi cele din veacurile XVI-XVII de la Văleni - Piatra-Neamţ şi Topoliţa, crucea din lemn de chiparos făcută în 1596 şi crucea de procesiune din lemn de măslin donată în 1852 de Gheorghe şi Maria Hermeziu, potirul din argint aurit dăruit în 1840 de Safta Brâncoveanu, Epitaful lucrat în fir de aur şi argint de Smaranda Niculce în 1798, Evangheliarul grec tipărit la Veneţia în 1811 şi Evanghelia cea mare tipărită la Mănăstirea Neamţ în 1821, ambele ferecate în argint aurit şi împodobite cu icoane emailate.

Ai întrebări? Folosește contul tău de Facebook și întreabă aici!

Cetatea Neamt
Impresii de vacanta
Ai fost la Târgu Neamţ?
Publică-ți impresiile de vacanță!

Despre Târgu Neamţ

Informatii generale Oraşul Târgu Neamţ este situat în Depresiunea Neamţului, pe terasa râului Ozana, la o altitudine medie de 365 m. Istoric Oraşul îşi are rădăcinile în secolele dinaintea formării statului feudal Moldova. Descoperirile arheologice efectuate pe vechea vatră de locuire a oraşului, în cartierul Ţuţuieni, atestă existenţa urmelor de locuire cel puţin din ultimele decenii ale secolului al X [...]

1
0