Scor general: 5.0/5 din 2 evaluari
5.0/5
este un monument, iubesc cladirea asta... DAR IMI PARE RAU CA NU ESTE SI INGRIJITA, va ajunge sa se darame si abia atunci vor constientiza autoritatile ca trebuie luate masuri, sau poate nici atunci.
Constantin Giani, Constanta (04.05.2010)
Cazinoul este una dintre primele caldiri ridicate la Constanta, aproape imediat dupa ce acest oras a fost preluat de catre administratia romaneasca si nu s-a mai numit Kustenge.
Istoria Cazinoului incepe o data cu anul 1880. La acea vreme se numea Cazin sau Kursaal si nu era decat o constructie de paianta, captusita cu scandura la exterior si ridicata langa Farul Genovez, la capatul bulevardului Elisabeta, singurul bulevard al orasului.
Intre peretii sai de lemn Cazinul adapostea o sala de dans, doua sali de lectura unde vilegiaturistii puteau citi ziarele locale si reviste, precum ,,Telegraf", ,,Figaro" si 'L'Ilustration", doua sali de jocuri si o terasa la malul marii.
Terasa era locul preferat da intalnire al marinarilor, turistilor si a elitei constantene, deoarece aproape in fiecare seara de vara aici se organizau baluri, valsandu-se in acordurile muzicii fanfarei militare. Tot aici se desfasurau periodic concerte sustinute de celebritatile vremii, care erau aduse pe cheltuiala Primariei Comunei Constanta.
In anul 1890 s-a pus problema constructiei definitive a Cazinului.
Inceperea lucrarilor a fost tergiversate pana in anul 1891, cand o furtuna puternica a distrus in mare parte cladirea din lemn a Cazinului, iar primaria a ajuns la concluzia ca este mai ieftin sa ridice o noua cladire decat sa o repere pe cea veche.
Locul noului local va fi mutat insa de langa Farul Genovez cam in zona unde este amplasat actualul edificiu.
Cea de-a doua cladire a Kursaalului, terminate in 1893, era tot o constructie din paianta, sustinuta de piloti din lemn si compusa dintr-o sala de dans, mai multe camere si o terasa catre mare.
In Cazinou aveau acces numai cei bogati si aventurieri, unde tinuta de seara era obligatorie, iar luxul o atitudine fireasca. In acelasi timp, Cazinoul era considerat un loc de pierzanie, extrem de amagitor. In salile lui se consumau drame, se traia cu pasiune intensa, patima jucurilor creand o aura de mister in jurul acestei cladiri, a carei istorie cuprinde multe tragedii si povesti nefericite. Adesea, cei ruinati la jocurile de noroc sfarseau noaptea in valurile intunecate ale marii, sau intr-o camera de hotel, cu un glonte in tampla.
Problema Cazinoului din Constanta s-a dezbatut inclusive in Parlamentul Romaniei, dar oricat de puternici erau cei care se opuneau existentei lui si oricat de intemeiate criticile, aceasta cladire a continuat sa fie exploatata conform destinatiei sale initiale. Jocurile de noroc nu au fost interzise, aceasta fiind de altfel atractia Cazinoului si scopul construirii lui.
In timpul Primului Razboi Mondial el a fost transformat in spital, dar cu toate acestea a fost bombardat.
In perioada interbelica Cazinoul a revenit la destinatia sa.
