Conecteaza-te cu contul de Facebook!
sau
E-mail:
Parola:
 
Conectare
Manastirea Arbore Arbore. Prezentare si informatii utile despre Manastirea Arbore Arbore.
Login with Facebook Contul meu Inregistrare Am uitat parola
 Romania
Ultima rezervare: acum 27 minute la Eforie Nord

> > > > >

Manastirea Arbore

Mănăstirea Arbore este o mănăstire din România sub hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, ctitorită în anul 1503 de Hatmanul Luca Arbore, pe malul râului Solca din Bucovina.

Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Mănăstirea este o ctitorie boierească, fapt evidenţiat prin absenţa turlelor. În construcţia ei se observă unele inovaţii arhitectonice şi un echilibru deosebit al proporţiilor. Este construită din cărămidă şi piatră extrasă de la carierele din zonă. Are un plan dreptunghiular la exterior, fără turlă. Pornind de la ideea unei biserici de tip longitudinal, silueta elegantă a construcţiei este accentuată prin prelungirea în exterior, spre vest, a zidurilor laterale (cu cca. 2,5 metri) şi unirea lor la partea superioară prin arcadă, obţinându-se astfel un spaţiu semi-deschis, ce apare pentru prima dată în arhitectura moldovenească. Această nişă exterioară de pe faţada vestică constituia, se pare, lăcaşul clopoteor. Intrarea este poziţionată pe partea laterală sudică a construcţiei.

În interior, biserica are un plan fals-trilobat, absidele fiind două nişe arcuite în grosimea zidurilor laterale. Meşterii hatmanului Arbore au realizat pereţi drepţi, cu imense suprafeţe netede, au introdus calote în naos si pronaos, eliminând semicilindrul iniţial. Arcadele joase, fără spirale, pantele şi sistemul de arce modoveneşti conferă bisericii proporţii elegante, dovedind o construcţie de valoare. În pronaos este situat mormântul ctitorului mănăstirii, hatmanul Luca Arbore, ucis din porunca lui Ştefăniţă Vodă în anul 1523. Chivotul mormântului este considerat cel mai valoros însemn funerar de stil gotic din Bucovina.

Frescele interioare şi exterioare sunt realizate, la cererea urmaşelor Hatmanului Arbore, de către meşterul moldovean Dragoş Coman din Iaşi, în 1541. Acesta nu este un cleric, ci un exponent al lumii laice. Acest lucru transpare din spontaneitatea picturii, din transparenţa culorii, aidoma unei acuarele, din construcţia siluetelor, care au uneori gesturi şi atitudini necanonice.

Frescele interioare sunt remarcabile prin arta portretului: tablourile votive din pronaos şi naos (care înfăţişează pe ctitor şi familia sa, în două ipostaze), portretul Fecioarei Maria, al împăratului Constantin cel Mare, etc. Din păcate, pictura interioară a fost serios afectată în secolele XVII-XVIII, când edificiul a rămas fără acoperiş. O mare parte a picturii interioare se vede însă suficient de clar. Sfinţii şi sfintele (în pronaos) au adesea nimburile în relief şi aurite, semn al opulenţei caracteristice fruntaşilor feudalităţii locale, chiar într-o perioadă de permanente conflicte cu Poarta Otomană. Cavalcada Sfintei Cruci, pictată în pronaos, invocă simbolic victoria împotriva Porţii. Compoziţia dă nota specifică picturii murale din Bucovina.

Pictura exterioară cuprinde scene populate de numeroase personaje în continuă mişcare. Culorile vii, armonios îmbinate, degajă multă căldură. Artistul, cu o viziune nouă faţă de înaintaşi, reuşeşte o sinteză îndrăzneaţă între elementele orientale şi occidentale, bine integrată totuşi în tradiţie. Inovator, pictorul găseşte unele soluţii proprii de fluidizare a mişcării personajelor, evidente în scena Judecăţii de Apoi. Se observă şi influenţe ale picturii murale din tările catolice: apărătorul de moarte, Cristofor, zugrăvit cu pruncul Iisus pe umăr, printre sfinţii martiri, în Cinul de pe absidă, este o imagine unică şi neobişnuită pentru Moldova.

Decorul faţadei de apus sta mărturie pentru geniul pictorului: în marea cavitate, unde se fac de obicei pomeni şi parastase, întregul perete este pictat cu un ansamblu de miniaturi, considerat cel mai bine realizat din toată pictura epocii Ştefan cel Mare - Petru Rareş. Apar aici Adam arând, Eva torcând (în Geneză), Ospăţul Sfântului Gheorghe, cu mesenii aşezati şi cu spatele la pridvor (amplasament străin bizantinismului, introdus de Renaşterea italiană). Personajele au o mişcare firească, "trăiesc" evenimentul. Artistul se dovedeşte curajos: la trecerea de pe un zid pe altul, aşează capul balaurului într-o scenă şi coada în alta (aducerea balaurului). Pentru fond, pe lângă verdele întunecat, pictorul foloseşte şi albastrul de Voroneţ.

Prin Mănăstirea Arbore, Dragoş Coman introduce în pictura bisericească unul dintre cele mai laice monumente de artă moldovenească.

Ai întrebări? Folosește contul tău de Facebook și întreabă aici!

1
0