Conecteaza-te cu contul de Facebook!
sau
E-mail:
Parola:
 
Conectare
Mănăstirea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus. Prezentare si informatii utile despre Mănăstirea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus.
Login with Facebook Contul meu Inregistrare Am uitat parola
 Romania
Ultima rezervare: acum 126 minute la Sovata

> > > > >

Mănăstirea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus

Istoricul Mânăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus

Aflată pe valea râului Sâmbăta, la poalele Munţilor Făgăraş, mânăstirea este renumită ca loc de reculegere, mângâiere şi întărire sufletească pentru credincioşii şi vizitatorii ce se roagă ori poposesc în acest locaş sfânt.

Poporul român, care s-a născut creştin, are prin Mânăstirea Brâncoveanu, ca şi prin celelalte, peste 250 mânăstiri ortodoxe din România, cea mai trainică punte de legătură a tuturor românilor, de-o parte şi de alta a Carpaţilor.

Istoria Mânăstirii Brâncoveanu începe în secolul al XVII-lea. Dacă la începutul secolului XVI avem mai multe mărturii indirecte despre existenţa mânăstirii prin menţionarea unor călugări de aici în diferite acte, dispersate, primele dovezi directe le avem din anul 1654, când satul şi moşia din Sâmbata de Sus au intrat în stăpânirea lui Preda Brâncoveanu, boier de loc din sudul Carpaţilor. Acesta, se spune că a construit o bisericuţă din lemn pe valea râului Sâmbăta, probabil pentru călugării sihastri de aici. Pe locul acesteia, în jurul anului 1696, domnitorul Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti (1688-1714), a zidit din piatră şi cărămidă o mânăstire.

La sfârşitul secolului al XVII-lea, Transilvania abia scăpase de atacurile repetate ale principilor calvini, atacuri ce au continuat însă asupra punctului principal de rezistenţă, credinţa ortodoxă a românilor, urmărind-se, de fapt, deznaţionalizarea lor. Pentru întărirea şi salvarea Ortodoxiei de noul pericol, cel al catolicizării, apărut prin trecerea Transilvaniei sub stăpânirea Habsburgilor (1683), domnitorul Constantin Brâncoveanu a transformat şi reorganizat vechea mânăstire ortodoxă din Sâmbăta de Sus, cu călugări sihaştri, într-o mânăstire mai mare cu viaţă de obşte (călugări care trăiesc, muncesc şi se roagă împreună), spre a da mărturie în timp despre unitatea de neam şi credinţă a românilor de pe ambele versante ale Carpaţilor.
Tot aici, voievodul martir, înfiinţează o "Şcoală de grămătici", un atelier de pictură în fresco şi o mică tipografie pe care le instalează în noua incintă, după modelul brâncovenesc folosit în toate ctitoriile domneşti.

Persecuţiile religioase ale stăpânirii austro-ungare au făcut mii de victime printre români. Schimbarea credinţei strămoşeşti a românilor ar fi condus uşor la pierderea identităţii lor naţionale. Rezistenţa românilor ortodocsi s-a organizat îndeosebi în jurul bisericilor şi a mânăstirilor, motiv pentru care , în Transilvania, în 1762 începe calvarul distrugerii acestora. Astfel, mai mult de 150 de mânăstiri şi biserici ortodoxe au fost distruse; cele de lemn incendiate, iar cele de piatră darâmate cu tunurile, de către generalul vienez Bukow. Multă vreme administraţia austro-ungară nu s-a atins de Mânăstirea Brâncoveanu. După decapitarea domnitorului Constantin Brâncoveanu de către turci, în anul 1714, Curtea din Viena a ţinut seama mai întâi de moştenitoare, doamna Marica, soţia acestuia, şi apoi de faptul că mai rămăsese în viaţă un nepot al domnitorului.
Nu de puţine ori episcopii uniţi, au cerut desfiinţarea mânăstirii. Profitând de faptul că în 1782 s-a dispus desfiinţarea tuturor ordinelor călugăreşti, curtea de la Viena, la cererea administraţiei catolice, şi la insistenţele episcopului greco-catolic Grigorie Maior, a trimis în 1785 pe generalul Preiss, care a dărâmat mânăstirea brâncovenilor. Chiliile au fost distruse complet, iar biserica a fost adusă în stare de ruină.

Mai jos de biserică, la cca. 50 m, Mitropolitul Nicolae Bălan a reconstruit şi vechea clopotniţă a mânăstirii în forma iniţială, unde până în anul 1997 (când au fost mutate în turla noii incinte) au fost adăpostite cele 5 clopote foarte bine armonizate, a căror greutate depăşeşte 2000 Kg.

Mai jos de biserică, la circa 50 m, Mitropolitul Nicolae Bălan a reconstruit şi vechea clopotniţă a mânăstirii, care până în anul 1997 (când au fost mutate în turla noii incinte) adăpostea 5 clopote turnate într-un atelier din Viena în 1936.

În anii 1976-1977 s-a împrejmuit suprafaţa aflată în proprietatea mânăstirii, aşezându-se o poartă nouă, sculptată în lemn de stejar; s-a încheiat lucrarea de restaurare a paraclisului brâncovenesc, executat de asemenea în lemn de stejar, sculptat în motive brâncoveneşti, interiorul fiind decorat cu picturi neobizantine în frescă pe tavan şi împodobit cu icoane pe sticlă şi lemn. Fântâna "Izvorul Tămăduirii", atestată documentar din sec. al XVI-lea, este cea mai veche piesă din incinta mânăstirii, în jurul căreia, de-a lungul timpului, s-au petrecut multe întâmplări miraculoase. A fost restaurată, mai întâi, de Mitropolitul Nicolae Bălan, iar în anul 1977 s-a construit în jurul ei un baldachin sculptat în lemn de stejar.

Tot ca o lucrare de înnoire a Mânăstirii Brâncoveanu se înscrie şi renovarea şi extinderea altarului din pădure, unde se săvârşesc slujbele religioase în aer liber.

Al treilea ctitor al Mânăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus este Înalt Prea Sfinţitul Doctor Antonie Plămădeală, ales în anul 1982 Arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Ardealului, Crişanei şi Maramureşului. Î.P.S. Dr. Antonie Plămădeală a rezidit din temelie incinta Mânăstirii Brâncoveanu, lucrare începută în anul 1985. Sub îndrumarea sa directă, s-au făcut reparaţii capitale şi s-a restaurat pictura din biserică. Incinta în stil brâncovenesc a fost ridicată din temelie. Ea are formă de patrulater şi este compusă din două corpuri masive de clădiri cu două nivele - unul spre nord şi altul spre sud. Trei foişoare sculptate în piatră împodobesc incinta în exterior şi interior. Corpul de clădiri aşezat pe latura de nord cuprinde între altele, la parter, o trapeză încăpătoare, bucătărie şi chilii, la etaj, casa brâncovenească, o bibliotecă încăpătoare, un arhondaric, iar la mansardă muzeul, unde sunt expuse icoane vechi pe sticlă, lemn şi obiecte de patrimoniu colecţionate de Î.P.S. Dr. Antonie Plămădeală.

Mai multe informatii pe www.manastireabrancoveanu.ro

Ai întrebări? Folosește contul tău de Facebook și întreabă aici!

Mănăstirea Brâncoveanu
Impresii de vacanta
Ai fost la Sâmbăta de Sus?
Publică-ți impresiile de vacanță!

Despre Sâmbăta de Sus

Sâmbăta de Sus este o comună în Țara Făgărașului, județul Brașov, Transilvania, România, situată în depresiunea Făgăraș, la poalele nordice ale Munților Făgăraș cu 1.459 de locuitori (2005). Satul Sâmbăta de Sus apare menționat documentar la 20 ianuarie 1437. La 3 aprilie 2003, satul Sâmbăta de Sus a devenit reședința noii comune Sâmbăta de Sus, care s-a separat de comuna Voila. Clădiri istorice Mă [...]

7
5