Conecteaza-te cu contul de Facebook!
sau
E-mail:
Parola:
 
Conectare
Biserica Sf. Simion Suceava. Prezentare si informatii utile despre Biserica Sf. Simion Suceava.
Login with Facebook Contul meu Inregistrare Am uitat parola
 Romania
Ultima rezervare: acum 8 minute la Eforie Nord

> > > > >

Biserica Sf. Simion Suceava

Biserica "Sf. Simion" din Suceava (cunoscută şi sub numele de "Turnul roşu", din cauza clopotniţei care este de culoare roşiatică) este un lăcaş de cult armenesc din municipiul Suceava, a cărui construcţie datează din anul 1513. Ea se află la capătul din sus al Străzii Armeneşti, formând împreună cu Biserica "Sf. Cruce" (construită în 1513) un ax care defineşte vechiul nucleu de locuire a armenilor.

Biserica "Sf. Simion" este monument istoric, fiind clasificată cu codul LMI 2004: SV-II-m-A-05467.01.

Istoria bisericii

Biserica "Sf. Simion" din Suceava face parte din complexul de monumente armeneşti din Suceava. Ea a fost construită în anul 1513, în timpul domnitorului Ieremia Movilă, de către înfloritoarea comunitate armeană a locului, ctitor fiind armeanul Donig (sau Donik), suferind de-a lungul timpului o serie de transformări. La această biserică se păstrează o piatră de mormânt, datată 1573, având o inscripţie gravată care spune că "acesta este mormântul preotului Hovhannes, protopopul bisericii, care este fiul lui Donig, ctitorul bisericii Sf. Simeon".

În anul 1606, în perioada domniei lui Simion Movilă (1606-1607), a fost construit turnul-clopotniţă, iar clădirea bisericii a fost refăcuta de către Şima, care în armeană înseamnă Simion, de unde i-a venit şi denumirea bisericii. Biserica este închinată Sf. Simion Dzeruni (Simion cel Bătrân).

Lucrări de restaurare a bisericii s-au efectuat în secolul al XIX-lea de către soţii Cristea şi Matilda Hagii. De asemenea, în cinstea şi în amintirea ctitorilor, ei au donat un cimitir aflat în apropierea bisericii pentru comunitatea armeană din zonă. Singura lor rugăminte a fost ca răsplata actelor lor de binefacere să fie îngrijirea mormintelor unde au fost aşezaţi după trecerea în nefiinţă. În acel cimitir, precum şi în jurul bisericii, au mai fost găsite pietrele de mormânt ale preoţilor care au slujit acolo, după cum este obiceiul armenesc. În anul 1926 a fost pusă o piatră de mormânt soţilor Hagii care au refăcut biserica.

Biserica "Sf. Simion" din Suceava a fost folosită ca biserică de cult până în anul 1969 când, din cauza gravelor fisuri şi a împuţinării comunităţii armene, a fost închisă. În ciuda distrugerilor provocate de cutremurele din anii 1977 şi 1990, timp de mai mulţi ani nu s-a luat nici o măsură de consolidare şi restaurare, cu toate că a fost propusă în fiecare an Ministerului Culturii pentru intervenţii de urgenţă, existând un proiectul de restaurare.

Biserica "Sf. Simion" nu are nici un fel de picturi interioare, zidurile fiind crăpate, la fel ca şi altarul. Ca urmare a adăugirilor efectuate în decursul timpului, părţile bisericii nu fac corp comun, pronaosul este separat de naos şi altarul de naos, iar turla se afla în pericol de a se prăbuşi în interior ca urmare a slăbirii structurii de rezistenţă.

Mormântul soţilor Hagii a fost profanat de către persoane necunoscute care au crezut că găsesc podoabe de aur sau nestemate. Sicriul lor este făcut din fier simplu, neconţinând podoabe de preţ. Ca urmare a actelor de profanare, preotul comunităţii armene a dispus ca intrarea în mormânt să fie sudată. "Aşa cum am intrat eu, au intrat şi alţii, mulţi oameni ai străzii, au spart mormântul săracilor Hagii, au crezut că găsesc cine ştie ce minuni, aur, nestemate. Nu aveau ce găsi în mormântul lor, sicriul nu era făcut din aur, nici măcar din cupru, ci din fier simplu, dar până nu am sudat intrarea nu s-au liniştit. Mai ales după 1990, numărul vagabonzilor care intrau acolo era tot mai mare, găseam a doua zi haine rupte, sticle şi mizerii", povesteşte pr. Azad Mandalian, parohul bisericilor armeneşti din Suceava. [1]

În prezent, puţini sunt cei care mai pot spune că au văzut cum arată în interior Biserica Sf. Simion. "Nici eu nu am prins-o deschisă. Când m-am născut eu, în 1955, era închisă, dar bunicul meu a slujit în ea. Eu mă jucam acolo când eram mic, făceam cazemate. Am copilărit la Zamca şi la Sf. Simion, intram chiar şi în cavouri, nu-mi mai era frică", afirmă pr. armean Azad Mandalian din Suceava. Astăzi, nici măcar cimitrul armenesc nu mai aparţine comunităţii armene, el fiind deschis şi pentru români, din cauza lipsei locurilor de înmormântare.

În urma unui protocol cu Episcopia Armeană Gregoriană din Bucureşti, clădirea bisericii a fost luată în folosinţă de către Arhiepiscopia Ortodoxă a Sucevei şi Rădăuţilor, care nu face slujbe în biserică şi preferă să ţină slujba într-un paraclis construit în mijlocul cimitirului armenesc din curtea bisericii. 

Turnul-clopotniţă

În anul 1606 a fost construit turnul-clopotniţă, materialul folosit fiind cărămida (de unde şi scurgerea de culoare roşie care, străbătând tencuiala, a pătat suprafaţa zidurilor şi a dat numele turnului). Turnul are o înălţime de 28 de metri, fiind printre cele mai înalte din municipiul Suceava.

La începutul secolului al XVI-lea, "Turnul Roşu" marca limita superioară a cartierului armenesc din vatra oraşului (cartier care, din anul 1563, avea uliţa pietruită, podită cu “calapod”). Clopotele erau turnate din bronz, având un procentaj ridicat de argint, care le conferea acestora o sonoritate deosebită, astfel încât se spunea că, atunci “când trage clopotul Filipos de la Sf. Simeon, să tot mori”. [2]

Originea denumirii turnului poate fi pusă şi pe seama unei legende. Se pare că la sfârşitul secolului al XVII-lea, trupele poloneze ale regelui Ioan III Sobieski (1674-1696) (cantonate la Mănăstirea Zamca) s-au luptat cu trupele turceşti şi cele moldoveneşti, unite pentru a-i alunga pe invadatori. Luptele s-au purtat pe Strada Armenească (în apropiere de Mănăstirea Zamca), în dreptul bisericii armeneşti. Se spune că de la cât sânge a curs atunci, zidurile clopotniţei deveniseră de-a dreptul roşii, încât de atunci i-a rămas denumirea de Turnul Roşu.

În ultimii ani, experţii restauratori care efectuează lucrările de consolidare la Biserica Sf. Simion au semnalat faptul că Turnul Roşu este un obiectiv cu risc ridicat de prăbuşire în caz de cutremur. Acest risc se accentuează ca urmare a trepidaţiilor produse de autovehiculele care circulă chiar pe la baza turnului, precum şi a vibraţiilor de rezonanţă produse de sunetul clopotelor.

Lucrări de consolidare

Aflat în prezent în pericol de prăbuşire, au fost instalate bariere de protecţie în jurul "Turnului Roşu”. Ca urmare a acestui pericol, s-a restricţionat circulaţia maşinilor de mare tonaj în preajma bisericii, acestea putând slăbi structura de rezistenţă a edificiului.

Din anul 2004, firma suceveană Restaco efectuează lucrări de reabilitare a Bisericii "Sf. Simion”, care avansează încet din cauza lipsei de fonduri. S-a reuşit legarea bisericii roată împrejur cu o centură periferică şi s-a demolat turla, punându-se la baza ei doi tiranţi transversali, pentru ca aceasta să nu se desfacă şi să pice în biserică. Urmează să se reconstruiască turla şi să se lege de pod. Apoi se vor efectua lucrări de consolidare a fundaţiei.

Printre alte lucrări preconizate a se efectua menţionăm şi montarea de instalaţii electrice şi a unui paratrăsnet.

Ai întrebări? Folosește contul tău de Facebook și întreabă aici!

Biserica Sf. Cruce

Despre Suceava

Suceava este reşedinţa şi totodată cel mai mare oraş al judeţului Suceava, situat în Bucovina, România. Municipiul Suceava se numără printre cele mai vechi şi mai importante aşezări ale ţării. Timp de două veacuri a fost reşedinţă principală a statului Moldova, iar între 1775-1918 a fost, în Bucovina, un oraş al Imperiului austro-ungar. Aşezare Oraşul este construit pe două zone geografice: dealurile şi văile râ [...]

0
0