Conecteaza-te cu contul de Facebook!
sau
E-mail:
Parola:
 
Conectare
Biserica Evanghelică Bistriţa. Prezentare si informatii utile despre Biserica Evanghelică Bistriţa.
Login with Facebook Contul meu Inregistrare Am uitat parola
 Grecia
Ultima rezervare: acum 167 minute la Mykonos

> > > > >

Biserica Evanghelică Bistriţa

Biserica Evanghelică amplasată în centrul oraşului Bistriţa, în cadrul unei pieţe de formă pătrată, asemănătoare celor din Apus, a fost şi va rămâne un reper important în geografia aşezării, fiind cel mai reprezentativ monument de arhitectură de la începutul Renaşterii.

Istoria bisericii


În forma sa actuală, monumentul este rezultatul unei transformări aproape integrale. Sub zidurile actualei biserici se află fundaţiile lăcaşului de cult ridicat de primii colonişti. Cel dintâi paroh atestat documentar a fost ,, Johannis plebanus de Bystricia’’ care figurează în registrele de evidenţă ale dijmelor papale pe anii 1332 – 1333. Prosperitatea economică datorată unei activităţi meşteşugăreşti şi comerciale tot mai active, precum şi înlesnirile majore acordate de către regina Elisabeta bistriţenilor, au încurajat cetăţenii să înalţe o nouă biserică. Zidirea noii biserici, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, a dus la ridicarea unei bazilici cu trei nave, având un cor poligonal şi două turnuri ce flancau intrarea principală a peretelui nordic al corului, ce va fi lărgită după mijlocul secolului al XVI-lea. Într-o a doua etapă, biserica a fost reconstruită în stilul unei bazilici gotice: navele sunt despărţite prin stâlpi octogonali, care au luat, odată cu refacerea bolţilor din veacul al XVI-lea, în partea superioară o formă cilindrică. În biserică şi în cimitirul perimetral au fost ridicate mai multe altare şi capele amintite în documentele vremii. Un exemplu în acest sens este un altar închinat apostolilor Petru şi Pavel ce a fost ridicat în biserică la 1499. O a treia etapă de construcţie începe în 1475 şi este finalizată în 1520. Biserica devine o biserică hală în stil gotic. Aşa cum figurează în planurile mai vechi ale oraşului, avea o incintă de zid pe al cărui traseu va începe în anul 1487 edificarea unui turn de apărare şi supraveghere a oraşului. Includerea turnului în corpul bisericii va duce la demolarea turnului nordic şi ridicarea unui turnuleţ cu scară în spirală prin care se asigură un acces independent spre turnul nou construit. Între acesta şi turnul oraşului s-au păstrat două ferestre din vechea faţadă din secolul X. În 1478, după demolarea unuia dintre cele două turnuri ale bazilicii romanice, s-a început construirea, alături de turnul păstrat, a unui nou turn care era iniţial plasat în afara zidurilor bisericii şi care va fi legat, prin lucrări de zidărie şi tâmplărie, abia în 1487. De la început, turnul a aparţinut oraşului, rolul lui fiind preponderent acela de pază şi supraveghere în vremuri de primejdie, dar mai ales ca loc de observare a izbucnirii unor incendii. Turnul a fost construit în mai multe etape: în 1487 s-a ajuns până la mijlocul etajului al doilea, după cum arată cifra 1487 săpată pe peretele exterior nordic, anul 1509 este săpat apoi la marginea superioară a peretelui nordic la etajul trei, la nivelul patru este înscris anul 1513, iar la etajul ultim al cincilea este menţionat anul 1519, deşi lucrările vor fi finalizate, aşa cum reiese din registrul de socoteli al Primăriei, abia în 1544. Concomitent a fost montat în turn un ceas care la 1521 era în reparaţie şi căruia, la 1570 i se vopsea cadranul şi i se aureau limbile pentru o mai bună vizibilitate. În timpul marelui incendiu din 1857, turnul a ars fiind apoi refăcut în partea superioară. Cu acest prilej, în 1861, a fost montat şi ceasul aflat în uz astăzi. În paralel cu lucrările de edificare a actualului turn au loc şi lucrări de renovare a restului bisericii ale cărei nave sunt consolidate şi completate cu portalurile bipartite de pe laturile de nord şi sud specifice goticului târziu, iar corul amplificat. În anul 1533, episcopul Transilvaniei răspunde pozitiv dorinţei enoriaşilor din Bistriţa de refacere a bisericii. În această etapă constructivă vechiul plan bazilical face loc unei desfăşurări planimetrice de tip hală. Pentru finalizarea acestor lucrări se încheia, la 17 ianuarie 1560, un contract între consiliul orăşenesc şi arhitectul Petrus Italus, originar din Lugano pentru refacerea şi consolidarea bisericii parohiale, în valoare de 3000 de florini. Încheiate în anul 1563, după cum consemnează şi inscripţia de pe aticul portalului vestic, lucrările meşterului italian au încorporat în structura şi aspectul bisericii parohiale din Bistriţa elemente noi ale limbajului plastic renascentist. Cu această ocazie, faţada vestică se schimbă fundamental prin construirea unui pilon de zidărie de dimensiuni impresionante care îşi are corespondenţa în spaţiul polonez - de unde şi denumirea de atic polonez. În anii următori biserica nu mai cunoaşte refaceri majore, dar în urma incendiului din 1857, când este distrus acoperişul şi ceasul turnului, va fi refăcut ultimul etaj al acestuia în stilul neogotic. Ultima renovare a monumentului s-a realizat în 1926 după planurile arhitectului Hermann Phleps din Danzig. Atunci a fost zugrăvit în culoarea actuală interiorul şi a fost introdusă lumina electrică. Datorită unor fonduri proprii, a unor donaţii substanţiale ale foştilor locuitori ai Bistriţei, faţada de vest a putut fi consolidată şi parţial renovată. În prezent, turnul bisericii se află în cadrul unui proiect de reabilitare şi renovare, accesul în turn fiind interzis.

Arhitectura bisericii

Lăcaşul propriu-zis şi turnul se prezintă astăzi ca un tot unitar, deşi cele două componente provin din perioade diferite, combinând mai multe stiluri. Se pot distinge elemente ale diferitelor stiluri arhitecturale şi de artă pornind de la romanic, incluzând goticul şi până la stilul renascentist. Prin dimensiunile ei (nava centrală lungă de 42 de m şi lată de 18,4- 19,6 m, corul lung de 13,8 m, bolţi ridicându-se la o înălţime de 16,8 m deasupra navei centrale şi o şarpantă care se înalţă cu 16 m deasupra zidurilor) biserica face parte din rândul celor mai impresionante construcţii sacrale din regiune. Importanţa acestui monument de arhitectură este amplificată şi de bogatul inventar plastic pe care îl păstrează şi care îi conferă edificiului calitatea unui veritabil muzeu al comunităţii germane din oraş. Cea mai veche piesă sculptată în piatră este amplasată pe latura sudică a fostului turn de sud-vest la o înălţime de circa 8m şi datează conform inscripţiei din anul 1327. Această lespede funerară reprezintă un cavaler cu spadă şi scut într-o vestimentaţie specifică secolului al XIV. Figura cioplită , cunoscută sub numele de ,, Cavalerul Gotic’’, a fost probabil un sol al regelui Ungariei care se pare ca a murit la Bistriţa în urma unei epidemii de tifos. Deasupra peretelui de est al navei centrale a fost ridicată o mică turlă în care a fost montat clopotul care se trăgea la rugăciunea ,, Tatăl nostru’’. Între 1480-1513, cu ocazia realizării unor lucrări de pietrărie la biserică şi la casa parohială, au fost realizate şi cele patru sculpturi ce ornamentează nivelul patru al turnului reprezentând Sfânta Fecioara Maria cu Pruncul ( NE), Sfântul Florian ( SE ), Sfânta Ana ( SV) şi patronul bisericii Sfântul Nicolae ( NV). Prin proporţiile pe care le au personajele şi dinamica drapajului vestimentaţiei, lucrările se încadrează în stilistica goticului târziu din Transilvania. Din perioada Renaşterii datează lespezile funerare sculptate în piatră care aparţin lui Albertus Cerasius Kirschner (m.1564), ale consilierului Thomas Kretschmer (m.1585) şi a lui Andreas Umend (m.1622) şi a soţiei sale. Acestea se înscriu ca fiind exemple relevante pentru Renaşterea din Transilvania Alte sculpturi precum piatra de mormânt a parohului Stephan Decani, de la parterul turnului, realizată în 1682, se apropie prin dinamica organizării compoziţiei de stilul baroc şi oferă o imagine veridică a Biserici Evanghelice la acea dată. Tot în spiritul Renaşterii a fost realizată şi strana din zona de nord-est a corului, datată 1564, dar uşoare influenţe ale acestui stil, mai pot fi regăsite şi la banca din tribuna sudică a bisericii, datată conform inscripţiei în anul 1671. Majoritatea mobilierului din Biserica Evanghelică a fost realizat în secolul al XVIII-lea sub influenţa barocului târziu, ornamentate pe spătare cu steme ale breslelor într-o dispoziţie spaţială care ţinea seama de puterea şi prestigiul lor în cadrul comunităţii. Ele erau completate de steagurile breslelor care împodobeau, până de curând, interiorul bisericii.


Elementele stilistice care fac trecerea între goticul târziu şi Renaşterea timpurie pot fi identificate pe vechile uşi de lemn ale portalurilor de nord-vest şi sud-est, realizate în deceniul al doilea al secolului al XVI-lea. Aceste piese de tâmplărie sunt păstrate azi la parterul turnului bisericii. Sub influenţa stilului gotic târziu au fost realizate: banca magistrului Gheorghe, a meşterului Anton, banca de pe peretele de vest al bisericii (rămasă azi fără spătar) şi dulapul sacristiei datat conform inscripţiei în 1507. Aceste piese de mobilier prezintă similitudini stilistice şi aparţin probabil aceluiaşi atelier. Prima veste despre orgă a acestei biserici datează din 1523. În 1568 este încheiat un contract cu maestrul constructor de orgi Jacobus Laetus pentru construcţia unei orgi cu 30 registre sonore. Folosind, cu mare probabilitate parţial materialul acestei orgi a lui, orga actuală cu 28 de registre a fost construită în stil rococco la 1795 de braşoveanul Johann Prause. Această orgă o înlocuia pe cea adusă din 1569 de la Lvov, care la rândul ei, o înlocuia pe alta mai veche. În încăperea de la parterul turnului este amenajat un mic muzeu, unde printre alte obiecte de valoare, se remarcă, pentru măiestria execuţiei şi informaţia preţioasă privind vestimentaţia epocii, piatra funerară a senatorului Thomas Krestschmer ( 1585 ) şi cea a senatorului Andreas Umend cu soţia.


Altarul baroc al Bisericii Evanghelice a fost donat de judele cetăţii Bistriţei Johann Klein von Straussenburg şi renovat în 1701. El reprezintă scene din viaţa lui Hristos: Naşterea, Cina cea de taină, Răstignirea, Învierea şi Înălţarea la cer. Turnul se ridică pe un patrulater neregulat, având dimensiunile la bază 9.23x9.28 m, zidurile sale groase de peste de 2 m care se subţiază spre nivele superioare. Înălţimea acestuia de 75 m îi conferă statutul de cel mai înalt turn de biserică din Transilvania. Nivelele inferioare ale turnului sunt luminate cu ferestre în arc frânt de dimensiuni relativ reduse faţă de cele mari ale celor două niveluri superioare. Accesul în turn se poate face pe o scară îngustă cu 191 trepte de piatră. De la frumoasa galerie de piatră a turnului, situată la 39 m înălţime, se deschide o largă perspectivă. Turnul este acoperit cu un coif piramidal înalt, cu patru turnuleţe la colţuri, învelite în tablă. Prin măreţie, realizare artistică şi arhitecturală , biserica evanghelică este cel mai important monument al oraşului fiind considerat o emblemă a acestuia. Turnul acesteia domină aşezarea oferindu-i o personalitate aparte în rândul oraşelor din Transilvania.

Ai întrebări? Folosește contul tău de Facebook și întreabă aici!

Sugălete

Despre Bistriţa

Bistriţa (germană: Bistritz, maghiară: Beszterce) este reşedinţa judeţului Bistriţa-Năsăud, Transilvania, România, şi cel mai mare oraş din acest judeţ, cu o populaţie de 86.109 locuitori (2002). Aşezare Municipiul Bistriţa este situat în partea de nord-est a Podişului Transilvaniei, în Depresiunea Bistriţei şi este străbătut de râul Bistriţa. Principala cale de acces este drumul european E58 (DN17) care face legătura între Transilvania şi Mold [...]

0
0