Conecteaza-te cu contul de Facebook!
sau
E-mail:
Parola:
 
Conectare
Biserica romano-catolică din Cacica Cacica. Prezentare si informatii utile despre Biserica romano-catolică din Cacica Cacica.
Login with Facebook Contul meu Inregistrare Am uitat parola
 Romania
Ultima rezervare: acum 60 minute la Covasna

> > > > >

Biserica romano-catolică din Cacica

Scor general: 5.0/5 din 1 evaluari

5.0/5
Biserica superba. Merita vizitat mai ales ca exact in fata bisericii este si salina Cacica.

Aquatar, Predeal (04.08.2012)

Biserica romano-catolică din Cacica este o biserică romano-catolică din satul Cacica (judeţul Suceava), care a fost construită în anul 1904 de către comunitatea polonă din această localitate. În anul 2000, recunoscând importanţa pelerinajelor mariane de la această biserică, papa Ioan Paul al II-lea a acordat acestei biserici titlul de Basilica Minor.

Istoric

În jurul anului 1780, în locul unde se află astăzi localitatea Cacica (în nord-estul României, în regiunea istorică Bucovina, la 18 km de oraşul Gura Humorului şi la 40 de km de oraşul Suceava) au fost descoperite zăcăminte de sare. În anul 1798 s-a dat în exploatare aici o salină, aducându-se muncitori şi tehnicieni din diferite provincii ale Imperiului Habsurgic, mai ales din Galiţia, cei mai mulţi fiind de etnie polonă şi de religie romano-catolică.

Neexistând aici o aşezare înainte de deschiderea salinei, muncitorii romano-catolici care lucrau în salină erau asistaţi spiritual de centrul parohial de la Gura Humorului, primul păstor fiind, începând cu anul 1795, preotul polonez Clemens. În anul 1799, responsabil cu asistenţa spirituală a muncitorilor a devenit preotul polonez Jakub Bogdanowicz. Acesta a apelat la administraţia salinei, care, în anul 1806, a dat dispoziţie să se sape în masivul de sare, la o adâncime de 21 metri, o mare şi frumoasă capelă cu hramul Sf. Varvara, unde se rugau muncitorii înainte şi după terminarea lucrului.

În anul 1810 a fost sfinţită o bisericuţă de lemn la Cacica, la care s-a adus în anul 1809, de la o biserică armeano-catolică din Stanislawow, o reproducere a Icoanei miraculoase a Maicii Domnului "Madona Neagră" de la CzÄ™stochowa (Silezia), care încă de la început a fost venerată ca Icoană făcătoare de minuni. În anul 1844, arhiepiscopul romano-catolic Francesco di Paolo Pitschek, mitropolit al Lvovului a înfiinţat aici o parohie.

Arhiepiscopul ad-personam Joseph Weber, episcop auxiliar de Lemberg (Lwów) şi vicar episcopal pentru Bucovina (1895-1906) şi călugăr lazarist, a încredinţat în noiembrie 1902 preoţilor călugări din Ordinul Fraţilor Misionari Lazarişti pastoraţia parohiei Cacica. Cu sprijinul său, a fost începută în anul 1903 construcţia unei noi biserici pe locul bisericii demolate şi a unei case parohiale. La data de 16 octombrie 1904, biserica a fost sfinţită de către arhiepiscopul de Lwow, Józef Bilczewski şi de auxiliarul său, arhiepiscopul Joseph Weber.

Noua biserică era construită în stil neogotic, în crucieră, proiectul fiind realizat de către arhitectul Teodor Marian Talowski, profesor la Politehnica din Lwow. Dimensiunile bisericii erau următoarele: 36 m lungime, 17,5 m lăţime în nava centrală, 22 m lăţime în nava transversală, 14 m înălţimea interioară şi 50 m înălţimea turnului, fiind apreciată astăzi ca monument de arhitectură.

Pelerinajul la Sanctuarul Marian din Cacica organizat în perioada 14-15 august (Sărbătoarea Sf. Marii) este considerat a fi cel mai mare pelerinaj catolic din Moldova, la el participând mai mulţi episcopi din România şi din străinătate, zeci de preoţi şi zeci de mii de pelerini din Moldova, dar şi din alte zone ale ţării sau din străinătate. Până în anul 1949, o garnitură de tren a circulat pe ruta Viena - Cacica.

La data de 15 august 1996, biserica din Cacica a fost declarată sanctuar diecezan, apoi prin decretul episcopal al PS Petru Gherghel din 15 august 1997, cu acordul Conferinţei Episcopilor Catolici din România şi în prezenţa nunţiului apostolic Janusz Bolonek, Sanctuarul din Cacica a fost declarat şi recunoscut ca "Sanctuar naţional". 

În Anul Jubiliar 2000, la cererea episcopului Petru Gherghel din 17 ianuarie 2000, biserica Sanctuarului a primit titlul de "Basilica Minor", titlu acordat de Papa Ioan Paul al II-lea prin Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, la 14 martie 2000, şi proclamat oficial la Liturghia solemnă din 15 august în acelaşi an, de către Cardinalul Luigi Poggi, trimisul special al Sfântului Părinte, înconjurat de numeroşi Episcopi şi preoţi din ţară şi din străinătate, în faţa unui număr impresionant de pelerini.

Din toamna anului 2001, administrarea Sanctuarului a fost încredinţată Provinciei Franciscane "Sf. Iosif" a Fraţilor Minori Conventuali.

În faţa sanctuarului marian de la Cacica, urmează să fie construită o piaţă care va purta numele papei Ioan Paul al II-lea, unde va fi amplasat prin grija autorităţilor centrale şi locale, prin grija părintelui paroh şi a Comunităţii "Dom Polski" din Bucovina şi un bust al papei. Piatra de temelie a pieţei a fost sfinţită la data de 15 august 2007 de către episcopul Petru Gherghel.

Liturghiile oficiate la Cacica sunt celebrate în limbile română, polonă, germană şi maghiară. Printre pelerinii de seamă participanţi la Cacica amintim pe: cardinalul Giovanni Battista Re, prefect al Congregaţiei pentru Episcopi (2003), cardinalul Luigi Poggi (2000), arhiepiscopul Ioan Robu din Bucureşti, arhiepiscopul György Jakubinyi de Alba-Iulia, nunţiul apostolic Jean-Claude Périsset, episcopul Petru Gherghel de Iaşi, episcopul Anton Coşa de Chişinău, episcopul Mihaly Mayer de Pecs (Ungaria), episcopul auxiliar Aurel Percă de Iaşi, episcopul auxiliar Cornel Damian de Bucureşti, episcopul auxiliar Marian Blazej Kruszylowicz de Szczecin-Kamien (Polonia).

Arhitectura bisericii

Biserica are multe ornamente din piatră, galeria la înălţimea de 30 de metri şi patru colţuri înalte de 21-25 m. A fost construită din piatră cioplită şi cărămidă roşie, fiind acoperită cu eternit. Deasupra intrării în biserică, este amplasat în fereastra mare de la cor un crucifix din piatră pe care se află Isus Cristos, iar în timpan, gravat în piatră, anul sfinţirii (1904) şi monograma aurită a Mariei cu înscrisul în limba polonă: O, Maryo, bez cazechu poczeta modl sie za nami (în traducere "O, Marie neprihănit zămislită, roagă-te pentru noi"). Pe turlă este montat, la înălţimea de 30 m, un balcon circular, susţinut pe zidurile turlei de numeroase coloane din piatră terminate în formă de turnuleţe, redând parcă forma unor capele. În tuala bisericii se află 4 clopote.

Biserica adăposteşte importante lucrări de artă. De o rară frumuseţe sunt vitraliile situate în cele 5 ferestre ale prezbiteriului şi care reprezintă cele cinci mistere de slavă ale Rozariului Maicii Domnului, precum şi cele două ferestre uriaşe laterale din navele transversale, din sticlă colorată.

În biserică au mai fost amenajate două altare laterale; unul închinat Sfântului Iosif, iar celalalt Sfintei Varvara, patroana minerilor. Interiorul bisericii este amenajat mai târziu, o parte a mobilierului şi uşile principale fiind din stejar sculptat. Altarele şi statuile au fost realizate din lemn de tei sculptat de către celebra firmă "Stuflesser" din Tirol, fiind pictate în culori în ulei şi aurite. Amvonul bisericii este impunător, el culminând cu figura lui "Isus, Bunul Păstor". În prezbiteriu, pe un perete lateral, se află o vitrină cu peste 100 de obiecte votive din aur şi argint, de diferite mărimi, ce reprezintă figuri umane în rugăciune, braţe şi picioare, dar cele mai multe sunt inimi, ochi ce plâng, cruciuliţe ş.a., depuse aici ca recunoştinţă de către pelerini.

După inundaţiile din anul 1908, când s-a consolidat terenul din spatele bisericii, unde s-a construit un zid de sprijin şi Grota Lourdes, s-au efectuat o serie de reamenajări în biserică. Astfel, altarele laterale, provizorii pâna atunci, au fost înlocuite cu altele noi, sculptate în lemn de tei, pictate şi aurite. Altarul din dreapta reprezintă "Pieta" şi datează din 1910, iar cel din stânga o reprezintă pe Preasfânta Fecioară Maria ca "Regina Cerului şi a Pământului".

Icoana, reprezentând-o pe Sfânta Fecioară Maria cu Pruncul în braţe (Madona Neagră), se află în altarul principal. Atât Isus, cât şi Sfânta Fecioară Maria poartă pe cap coroane regeşti, cu stele. Icoana este pictată pe pânză, înnegrită de timp, cu dimensiunile de 86x60 cm şi e acoperită cu lemn sculptat, aurit şi argintat, rămânând vizibil pictate numai mâinile şi feţele.

În anul 1914 a fost construit corul, care a fost sfinţit într-un cadru festiv în ziua de 21 aprilie 1918. Un alt obiect de artă din biserică este frumoasa orgă clasică, din anul 1937, serios avariată în anul 1944 în timpul războiului. Datorită strădaniei pr. Iulian-Eugen Kropp, orga a fost restaurată în perioada 1997-1998, iar în timpul pelerinajului persoanelor consacrate din ziua de 3 octombrie 1998, PS Petru Gherghel a sfinţit noua orgă.

De asemenea, merită menţionat un candelabru mare, care datează din 1907, precum şi staţiunile "Căii Sfintei Cruci", executate din ghips.

Biserica nu a fost pictată în interior, din cauza situaţiei materiale precare a comunităţii.

Grota Lourdes

De asemenea, un interes deosebit prezintă şi „Grota Lourdes” de lângă biserică, aceasta fiind o reprezentare a celei din Franţa. Ca urmare a faptului că zidurile bisericii erau ameninţate de apăsarea versantului care alunecase în partea din spate a lăcaşului de cult, a fost necesară efectuarea de lucrări de consolidare a zidurilor. La începutul anului 1908, în mijlocul zidurilor de consolidare construite în spatele bisericii a fost construită o grotă din bucăţi de stâncă în cinstea Maicii Domnului de la Lourdes.

După aproape 30 de ani, preotul paroh Henryk Wochowski a decis să construiască o grotă nouă, de data aceasta mai în adâncime. Deoarece în urma precipitaţiilor, zidul de gresie se sfărâma şi se dovedise nerezistent la intemperii, grota a fost adâncită considerabil şi înconjurată, în ambele părţi, de galerii care aveau rolul de a servi pelerinilor veniţi la hram ca loc de spovadă atunci când ploua şi ca loc pentru distribuirea Sfintei Împărtăşanii, în cazul în care vremea era nefavorabilă..

În anul 1936, a fost finalizată construcţia noii grote Lourdes, care a fost construită în stil neogotic, având următoarele dimensiuni: adâncimea, în formă de semilună, este de 12 m, iar lăţimea şi înălţimea de 5 m. De asemenea, şi galeriile au fost construite în formă de semilună, ele având 60 m lungime, 3 m lăţime şi 4 m înălţime. Pentru susţinerea întregului ansamblu au fost ridicate 20 de coloane din beton, care aveau şi rolul de a înfrumuseţa grota. Enumerarea cantităţii de materiale folosite poate oferi o mărturie a dimensiunilor grotei şi a galeriilor: 3 vagoane întregi de ciment, 2 vagoane de var, 100 metri pătraţi de pietre în afară de materialele de la vechea grotă şi cel puţin 1.500 kg bare de fier.

În grotă s-a amenajat încă începând din anul 1908, un altar din piatră masivă pentru a servi la oficierea Sfintei Liturghii în timpul pelerinajelor credincioşilor de diferite naţionalităţi. După doi ani, au fost amplasate aici statuetele Preasfintei Fecioare Maria şi a Sf. Bernadeta Soubirous (cea căreia i s-a arătat în anul 1858 Sfânta Fecioară Maria în localitatea franceză Lourdes), executate din ghips, probabil de un credincios ortodox, locuitor al unui sat din apropiere. După cum scris pr. Wojciech Grabowski, în scrisoarea către Preotul Vizitator: noile statui din grotă nu sunt prea artistice, dar sunt cu gust şi nu şochează [3]. Legenda spune că statueta a fost adusă odată în biserică, dar a doua zi dimineaţa a fost găsită înapoi în grotă.

În grotă, pe lângă altar şi locurile amenajate pentru spovadă, există în partea dreaptă şi o fântână cu apă considerată tămăduitoare, pe care pelerinii o folosesc cu multă credinţă pentru binecuvântarea lor şi a gospodăriilor lor. În partea stângă s-a amenajat un loc special pentru aprinderea de lumânări, obicei inspirat din religiozitatea ortodoxă.

Cu prilejul hramului Adormirii Maicii Domnului, în grotă sunt oficiate două liturghii în limbile maghiară şi germană.

Sursa: Wikipedia, enciclopedia liberă

Ai întrebări? Folosește contul tău de Facebook și întreabă aici!

Biserica romano-catolică din Cacica

Despre Cacica

Cacica (în poloneză Kaczyka) este o localitate în judeţul Suceava, Moldova, România. Comuna se află în nord-estul României, la 40 km de Suceava si la 18 km de Gura Humorului. Numele de "Cacica" îşi are originea din limba poloneză, „kaczika” însemnând „raţă”, pentru că în regiune existau numeroase mlaştini cu stufăriş populate de numeroase cârduri de [...]

3
0