Conecteaza-te cu contul de Facebook!
sau
E-mail:
Parola:
 
Conectare
Salina Turda Turda. Prezentare si informatii utile despre Salina Turda Turda.
Login with Facebook Contul meu Inregistrare Am uitat parola
 Grecia
Ultima rezervare: acum 28 minute la Gouves

> > > > >

Salina Turda

Scor general: 5.0/5 din 1 evaluari

5.0/5
Este super. Merita vizitata.

Manolescu Radu, Cluj Napoca (25.04.2012)

Program de intrare: 09:00 - 15:00 (de luni pana vineri)

Bilete de intrare: Adulti - 15 lei / persoana, Copii, elevi, studenti - 8 lei de persoana

Abonamente pentru minim 7 zile:

Adulti - 12 lei / persoana
Pensionari - 10 lei / persoana
Copii, elevi, studenti - 6 lei / persoana

Orar baza de tratament: 09:00 - 13:00 (in fiecare zi din saptamana)

Notă:

-copiii sub 3 ani beneficiază de intrare gratuită;
-elevii și studenții (cursuri de zi) vor dovedi calitatea cu un act (carnet, legitimație) vizat la zi;
-abonamentele au termen de valabilitate dublul perioadei contractate.

Accesul persoanelor cu dizabilităţi neuromotorii se face prin intrarea din str. Salinelor nr. 54B (intrarea veche). Pentru această categorie de turişti salina este vizitabilă numai la nivelul galeriei de transport Franz Josef, Stationar Ghizela (baza de tratament), Mina Iosif (Sala ecourilor - balcon), Sala Crivacului, Sala puţului de extracţie, Sala de apel (Altar şi Scara bogaţilor).

Pentru grupuri de minim 20 persoane se asigură ghid

La solicitare şi cu rezervare prealabilă, se asigură ghid vorbitor de limba engleză, franceză, germană şi maghiară. 

Salina Turda se găsește în zona Durgău-Valea Sărată din Turda. Intrarea în Salină (prin galeria de acces Franz Josef) se făcea până în anul 2010 din str. Salinelor 54A (cartierul Turda Nouă), în prezent prin noua și moderna intrare din centrul turistic Salina-Durgău (Aleea Durgău nr.7).

Zăcămintele de sare din Transilvania (exploatate sistematic în cursul vremii la Ocna Dejului, Cojocna, Turda, Ocna Mureș, Ocna Sibiului și Praid) s-au format cu 13,5 milioane de ani în urmă, într-o mare cu adâncime redusă și sub un climat tropical, foarte cald. Stratul de sare se întinde pretutindeni în subsolul Transilvaniei, având o grosime de circa 400 m. Straturile groase de sedimente depuse ulterior deasupra celui de sare au apăsat cu o greutate imensă stratul maleabil (plastic) de sare, care a căutat zone mai slabe ale scoarței terestre la marginea Transilvaniei, unde s-a ridicat sub forma unor ciuperci cu înălțimi de peste 1.000 m, ajungând de multe ori chiar până la suprafața pământului (cazul localităților cu vechi exploatări de sare menționate mai sus). La Turda ciuperca de sare are o înălțime de cca 1.200 m (cercetată prin foraje relativ recente).
Dovezi arheologice sigure ale exploatării sării la Durgău-Turda există din perioada preromană (50 î.C.-106 d.C.). Romanii (106-274 d.C.) au exploatat sarea la Durgău în camere piramidale de 17-34 m adâncime si 10-12 m lățime. În afara masivului de sare de la Durgău, Romanii au exploatat si masivul de sare învecinat de la Băile Romane (în zona ștrandului actual).

După retragerea romanilor în anul 274, până în secolul al XI-lea, nu există dovezi certe că extracția sării ar fi continuat.
În primul document cunoscut până în prezent cu referire la sarea de la Turda, emis de cancelaria maghiară în anul 1075, este menționată vama ocnelor de sare de la Turda (Torda) într-un loc de lângă râul Arieș „qui dicitur hungarice Aranas (Aranyos), latine autem Aureus” („în locul ce se cheamă pe ungurește Aranyos, iar pe latinește Aureus”). Acest punct de vamă era situat în preajma fostului pod roman (folosit în tot timpul Evului Mediu, până la finele sec. XVIII), pe amplasamentul așezării fortificate de mai târziu numită Szentmiklos (Sf. Nicolae).

În cursul secolului al XIII-lea este pomenită explicit existența ocnei de la Durgău-Turda. Astfel, la 1 mai 1271, se dăruia capitului Episcopiei de Transilvania „ocna de sare de la Durgău-Turda (Dörgö-Torda)”.

În Ocnele Turzii, sarea s-a extras din masiv manual, cu ciocane pentru tăiat sarea, baroase şi pene de oţel. Încercările de a utiliza substanţe explozive pentru detaşarea sării din masiv nu au dat rezultatele aşteptate (rezulta foarte multă sare măruntă), motiv pentru care metoda a fost repede abandonată.

După primul război mondial exploatarea sării devine monopol de stat. Importanţa exploatărilor de la Ocna Dej şi Ocna Mureş creşte datorită tehnologiilor de exploatare de mare productivitate implementate în aceste saline. Cu toate că deschiderea fabricii de produse chimice “Solvay” şi cerinţele armatei în primul război mondial determină o creştere a producţiei de sare la Salina Turda, după 1918 declinul activităţii este continuu culminând cu închiderea minei în 1932.

Din punct de vedere al forţei de muncă utilizată, în salina de la Turda, la fel ca în toate salinele din Transilvania, nu s-a folosit niciodată munca lucrătorilor privaţi de libertate ca urmare a unor condamnări de orice fel. Sarea a fost exploatată de oameni liberi, a căror angajare se făcea pe o perioadă de un an, contractul fiind încheiat la 7 ianuarie. Salariul unui tăietor de sare era de 12 florini pe an. Tăietorii de sare mai primeau toţi împreună, la cele patru sărbători (Crăciun, Paşte, Rusalii şi Ziua tuturor sfinţilor), un butoi de vin, un bou şi 100 de pâini. Uneori boul era răscumpărat cu 4 florini iar pâinea cu doi florini. Analizând documentele istorice se poate observa că “sâmbria” unui muncitor zilier în agricultură era mai mare decât salariul acordat unui lucrător la ocnă pentru aceeaşi perioadă. Condiţiile grele de muncă şi salariile mici, au determinat ca minerii de la ocnele de sare de la Turda să participe, alături de ortacii din alte exploatări, la toate mişcările de protest derulate de-a lungul secolelor.

După închiderea salinei în 1932, aceasta intră într-o perioadă de uitare până în timpul celui de-al doilea război mondial, când ea este redeschisă şi utilizată de populaţia oraşului ca adăpost antiaerian. După anul 1950 până în anul 1992, când salina a fost deschisă pentru public căpătând statutul de obiectiv turistic, primii 526 m ai galeriei de transport Franz Iosif au fost utilizaţi ca depozit de brânzeturi.

SalinaTurda constituie astăzi un adevarat muzeu de istorie a mineritului în sare. Starea excelentă de conservare a lucrărilor miniere şi a utilajelor utilizate la transportul sării, alături de grija cu care s-au efectuat lucrările de pregătire a salinei pentru a deveni obiectiv turistic, fac ca istoria şi legenda să se împletească armonios aici. Numărul tot mai mare de turişti, sosiţi din cele mai îndepărtate arii geografice pentru a vizita salina sunt o confirmare a valorii turistice şi istorice a ei.

Ai întrebări? Folosește contul tău de Facebook și întreabă aici!

2
2