Conecteaza-te cu contul de Facebook!
sau
E-mail:
Parola:
 
Conectare
Mănăstirea Sinaia Sinaia. Prezentare si informatii utile despre Mănăstirea Sinaia Sinaia.
Login with Facebook Contul meu Inregistrare Am uitat parola
 Romania
Ultima rezervare: acum 1 minut la Neptun

> > > > >

Mănăstirea Sinaia

Biserica "Adormirea Maicii Domnului"

Mânăstirea  Sinaia datează din secolul al XVII-lea şi reprezintă identitatea istorică a oraşului Sinaia, fiind prima construcţie pe acest teritoriu. Fondatorul mânăstirii este Spătarul Mihail CANTACUZINO, care împreună cu mama sa Elena şi cu sora sa Stanca, face un pelerinaj la Locurile Sfinte, ajungând cu această ocazie şi la Muntele Sinai, unde s-a rugat în mânăstirea « Sfânta Ecaterina ». Impresionat de măretia biblică a locurilor vizitate, construieste, la reintoarcerea în Tara Românească, o frumoasă mânăstire pe care o numeste SINAIA, « în amintirea Sinaiei celei mari », mânăstire pe care o închină Sfintei Fecioare Maria. Constructia mânăstirii începe în 1690 si va dura până în 1695. Datorită pozitiei sale strategice (situată pe valea Prahovei – rută comercială ce lega Bucurestiul de Brasov), mânăstirea va cunoste numeroase invazii turcesti sau austriece. 

Biserica veche, cu hramul « Adormirea Maicii Domnului », este construită în stilul specific epocii in  Tara Româneasca, stilul brâncovenesc. Forma exteriorului bisericii, in cruce latina -absidele in contur rectangular, este putin obisnuita in epoca.
Portalul intrării în pronaos este sculptat în piatră, având reprezentati pe Moise si pe fratele lui, Arhiereul Aaron. Moise tine în mâini tablele legii  cu cele zece porunci, iar Aaron, toiagul înfrunzit. La mijlocul portalului se găseste stema familiei Cantacuzino, vulturul bicefal, ce tine în gheare semnele imperiale ale puterii: crucea si sceptrul. 

Pictura din pridvor si pronaos (Pantocratorul) este in cea mai mare parte cea originală, realizată de PÂRVU Mutu Zugravul, pictorul preferat al Cantacuzinilor. 

Cupola pridvorului este pictată cu scene din viata Sfintei Ecaterina (ocrotitoarea Mânăstirii de la Muntele Sinai), a Sfântului Gheorghe (protectorul Moldovei si al militarilor) si a Sfântului Dumitru (ocrotitorul Tării Românesti). 

Tabloul votiv îl reprezintă pe fondatorul mânăstirii, Mihail Cantacuzino, înconjurat de optsprezece copii ( din care 12 adoptati), de prima sotie (Maria) si cea de a doua (Teodora), precum si de alti membri ai familiei Cantacuzino, la loc de frunte fiind fratele ctitorului, stolnicul Constantin Cantacuzino. Sunt pictati cinci voievozi ai Tarii Romanesti, cu care ctitorul era inrudit: prin mama sa, Elena, se tragea din Constantin Serban (1654-1658), Radu Serban (1601-1611) si  Neagoe Basarab (1512-1521); domnitorul Serban Cantacuzino (1679-1688) era fratele sau, iar Stefan Voda Cantacuzino (1713-1716) ii era nepot de frate. 

Mihail Cantacuzino este cel care a construit primul spital în Tara Românească – Spitalul Coltea (Bucuresti), in incinta manastirii Coltea, zidita tot de el. Dintre ctitoriile lui Mihail Cantacuzino mai amintim: Biserica Fundenii Doamnei din Bucuresti, Schitul Titireciu din Oltenia si o biserică la Râmnicul Sărat.

Paraclisul "Schimbarea la Faţă"

Paraclisul « Schimbarea la Faţă »  a fost construit în anul 1695. 

Paraclisul  este o mică biserică, o capelă, specifică mânăstirilor si resedintelor episcopale sau mitropolitane, unde se desfăsoară slujbele zilnice, mai ales in anotimpul rece. Arhitectura sa joasă si pictura sa veche de mai bine de 300 de ani, înegrită de trecerea timpului, creează fiorul religios al catacombelor primelor secole ale crestinismului. 

Cu toate că o parte din pictura naosului contine foarte multe asemănări cu pictura lui Pârvu Mutu Zugravu aflată în Biserica Veche, totusi nu putem sustine afirmatia că tot Pârvu ar fi lucrat si pictura Paraclisului. Probabil a fost un ucenic de-al lui, care a lucrat sub directa supraveghere a maestrului, ori a fost un pictor localnic sau un călugăr talentat în arta picturii bisericesti, a cărui identitate s-a pierdut în negura timpurilor. 

În ceea ce priveste mesajul dogmatic si istoric al picturii, se cuvine mentionată originalitatea sa, mai ales în pronaos unde, asemenea unor clisee de film foto, avem reprezentata « Saptamana Patimilor ». În medalionul aflat pe bolta pronaosului, Întruparea Mântuitorului din  Fecioara Maria, este reprezentată cu o culoare dominant albă (puritatea divină a Mântuitorului), pruncul Iisus tinand în mâna stângă simbolul globului pământesc pictat cu culoare neagră, deoarece sensul Întrupării lui Hristos a fost de a ridica din mocirla păcatului întregul neam omenesc ce căzuse prin neascultarea primilor oameni, Adam si Eva.

Scenele de pictură de pe peretele nordic reprezintă : 

1.Trădarea lui Iuda (pentru 30 de arginti) si arestarea Mântuitorului în Grădina Ghetsimani ;
2.Judecarea Lui de către cei doi arhierei ai iudeilor, Ana si Caiafa ;
3.Judecarea si condamnarea la moarte a lui Iisus de către procuratorul roman Pontiu Pilat. Se poate observa gestul simbolic pe care Pilat îl face, si anume acela de a-si spăla mâinile spunând celor prezenti : «Nevinovat sunt de sângele Dreptului Acestuia ;de acum, pe voi vă priveste !  (Matei cap.27,24)».
4.Biciuirea ;
5.Drumul Crucii către Golgota Răstignirii (Crucea Mântuitorului este purtată de Simon din Cirene) ;
6.Răstignirea între cei doi tâlhari. Deasupra Crucii Răstignirii se pot observa cele două astre: Soarele – pictat cu culoare neagră, si Luna – pictată cu culoare albă. Această inversare cromatică a sensurilor firesti ale creatiei subliniază pe de o parte faptul că natura întreagă a suferit pentru Răstignirea Mântuitorului (Soarele s-a întunecat), moartea lui Hristos fiind împotriva legilor normale ale ratiunii umane si ale creatiei în sine.

De remarcat faptul că toti cei care–i vor răul Mântuitorului sunt pictati cu culoarea neagră sau dominant închisă.

In naos, pe absida de deasupra stranei din stânga, este pictată scena Învierii. Desi nu sunt mai mult de 2 1/2m² de pictură, totusi artistul a reusit admirabil să ne prezinte întreaga istorie a universului. 

Astfel, în partea din mijloc, aflăm despre Pogorârea Mântuitorului în iad, în timpul celor trei zile cât s-a aflat în mormânt, pentru a ridica din seol (iadul în traditia iudaică, ce s-ar afla undeva în interiorul pământului), pe protopărintii nostri, Adam si Eva, si pe dreptii Vechiului Testament . [Că si Hristos o singură dată a suferit moartea pentru păcate, El, Cel drept pentru cei nedrepti, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât în trup dar viu făcut în duh, întru care (duh) pogorându-Se , le-a propovăduit si duhurilor tinute-n închisoare ; cf. I Petru 3, 18-19. « Acest text fundamentează teologia pogorârii în iad a lui Hristos, eveniment cu care, de fapt, a  început învierea (cf. Pr . Stăniloaie). Iconografia ortodoxă a promovat această teologie – în paralel cu imnografia –prin cea mai autentică icoană a Învierii Domnului, aceea care-L înfătisează sfărâmând portile iadului  si  dezlegându-i pe cei legati din veac ;Î.P.S. Bartolomeu ANANIA , Noul Testament (comentat), Bucuresti, 1995]. 

În partea stângă a Mântuitorului (în colt), este pictat diavolul . Acesta a fost biruit de Mântuitorul Iisus cu puterea crucii si de aceea îl avem pictat cu culoarea albă si nu neagră, asa cum îl găsim reprezentat în mai toate scenele iconografice. Diavolul se află asezat în genunchi dar nu pentru a se ruga lui Dumnezeu ci datorită faptului că este neputincios în fata puterii divine. Mai mult chiar, este legat cu o funie de mână (nu mai are nici o putere) si de gât (nu mai poate spune nimic). Faptul că tine mâinile încrucisate, precum si expresivitatea fetei (în ciuda unei lacrimi care i se prelinge din ochiul stâng), dovedeste aroganta care-i este caracteristică. Dacă privim cu atentie hidosenia chipul diavolului vom observa că este asemănător cu cel al lui Iuda, din pronaos, care Il vinde pe Mântuitorul în Grădina Ghetsimani. Cele trei coarne ale diavolului arată că el este luptător împotriva Sfintei Treimi (Tatăl, Fiul si Sfântul Duh).
În partea dreaptă a Mântuitorului (în colt), un alt diavol este cu mâinile legate la spate, răsturnat pe spate, iar un înger îl înjunghie cu un trident (simbolul Sfintei Treimi). Cele două coarne ale sale ne arată că diavolul luptă în permanentă si împotriva lui Dumnezeu si împotriva omului. 

A doua parte a scenei Învierii, (latura din dreapta cum privim absida), Îl prezintă pe Mântuitorul deasupra mormântului pecetluit, având de jur împrejur pe soldatii romani insarcinati de Pilat cu paza trupului neinsufletit al lui Iisus. Trei dorm dar unul este treaz si parcă doreste să ne spună nouă, privitorilor, tinând mâna întinsă către Mântuitorul, :  « Iată Iisus a înviat ! ». Soldatii sunt invesmantati  turceste, deoarece la sfârsitul secolului al XVII-lea, când este pictat paraclisul, Imperiul Otoman era pentru crestini ceea ce fusese in primele trei secole de crestinism Imperiul Roman – un aprig dusman. 

A treia parte a scenei Învierii (latura din stânga cum privim absida), ne prezintă inugurarea Raiului de către Domnul nostru Iisus Hristos, urmat  de sfintii Săi, o scena originala, nemaiintalnita in iconografie. 

În partea de deasupra a absidei, în centru, este pictat Dumnezeu (având în jurul capului un triunghi echilateral – simbolul Sfintei Treimi), care supraveghează si binecuvintează întreaga creatie. 

Spuneam la început că este pictată, prin scena Învierii, întreaga istorie a universului. Astfel scena din centru prezintă perioada Vechiului Testament, cea din dreapta perioada Noului Testament, iar cea din stânga perioada eternitătii, toate acestea sub grija si binecuvântarea Sfintei Treimi. 

Paraclisul de la Sinaia ne prezintă în acelasi timp si întreaga istorie a mântuirii neamului omenesc: Întruparea din Fecioara Maria, Răstignirea pe Golgota, Învierea si Înăltarea la cer.

Biserica "Sfanta Treime"

Biserica mare a Mânăstirii Sinaia a fost construită într-o primă formă, mai modestă decât cea de astazi, în perioada anilor 1842-1846, în timpul stareţilor Ioasaf şi Paisie,din fondurile mânăstirii. 

Pe vremea stareţului Nifon Popescu (1888-1909), pe latura sudică a incintei , a fost adaugată clopotniţa(1892), unde avea să fie instalat clopotul de 1.700 kg., adus de la Turnul Colţea, din Bucureşti. În 1895, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la intemeierea manastirii, s-a deschis pentru public muzeul, prima expozitie de obiecte de cult din tara noastra. Sub administraţia Eforiei Spitalelor Civile, care patrona averile mânăstirii, între anii 1897-1903 au avut loc mari lucrări de refacere, care au dat bisericii infăţişarea actuală. Arhitectul George Mandrea, cel care a condus aceste lucrări, a îmbinat stilul brâncovenesc cu cel moldovenesc. 

Pictura, in stil neo-bizantin, a fost realizată de danezul Aage Exner. În pronaos, este pictat conducătorul Bisericii Ortodoxe Române din acea vreme, mitropolitul primat Iosif Gheorghian, apoi regele Carol I (1866-1914), lângă o coloană din piatră care simbolizează regatul incă neîntregit al României; in partea cealaltă a uşii, regina Elisabeta (cunoscută şi sub pseudonimul literar de Carmen Silva) este pictată lângă singurul  ei  copil, prinţesa Maria, moartă in fragedă copilarie. Ultimul personaj este Mihail Cantacuzino, ctitorul bisericii vechi a Mânăstirii Sinaia. 

Mobilierul bisericii a fost sculptat in lemn de paltin  şi stejar de  Constantin Babic, ajutat de elevii săi de la Şcoala de Arte şi Meserii din Bucureşti. Iconostasul, mobilierul naosului, inclusiv tronurile regale, sunt aurite.      
 
Pe peretele din dreapta putem admira epitaful brodat in mătase şi fir de aur intre 1897-1900 de Anna Roth, doamna de curte a reginei Elisabeta. Cele două icoane ruseşti, “Sf. Serghie” şi “Sf. Nicolae”, sunt darul făcut de Ţarul Nicolae II stareţului M-rii Sinaia, Nifon Arhimandritul, în 1903, cu ocazia botezului prinţului Nicolae, fiul  lui Ferdinand (1914-1927), regele unificator.

Ai întrebări? Folosește contul tău de Facebook și întreabă aici!

Castelul Peleş

Despre Sinaia

Sinaia este un oras situat la poalele muntilor Bucegi, si apartine de judetul Prahova. Aflat in regiunea istorica Muntenia, este cunoscut mai ales datorita importantei sale turistice. Este amplasat intr-o zona muntoasa pe valea raului Prahova. Orasul este plasat la o altitudine ce variaza intre 767 si 1055 m. Sinaia are statut de statiune turistica si balneo-climaterica. Clima este specifica, de culoar montan de joasa altitudine. Verile sunt [...]

4
0