Bastionul Croitorilor

Bastionul Croitorilor este unul din puţinele monumente care au făcut parte din Vechea Cetate a Clujului şi care s-a păstrat intact până în zilele nostre. A fost finanţat de „Breasla Croitorilor” (magh. szabo = croitor). Fiecare bastion (turn) al zidului medieval de apărare a fost finanţat de altă breaslă (Croitori, Cizmari, Tâmplari, Săpunari, Rotari, Olari, Zidari, Curelari etc).

Bastionul reprezintă colţul de Sud-Est al cetăţii medievale ridicate începând cu secolul XV (este amintit deja în anul 1475). Între anii 1627-1629, în perioada principelui Gabriel Bethlen, bastionul a fost reconstruit, ajungând la forma actuală. Este construit din piatră fălţuită zidurile masive păstrând încă lăcaşurile de tragere. Spre nord, lipit de el, se mai păstrează încă o bucată din zidul de piatră cu creneluri şi drumul de strajă pe zid.

A fost denumit dupa breasla croitorilor din Cluj care l-a întreţinut şi a avut obligaţia pazei oraşului în acel punct, fiind singurul bastion al cetăţii vechi care s-a păstrat integral.

După bătălia de la Mirăslău, Baba Novac şi preotul Saski au fost prinşi, torturaţi şi executaţi în cetatea Clujului de către nobilii transilvăneni. În apropierea bastionului a fost expus, în 1601, trupul tras în ţeapă al lui Baba Novac, general al lui Mihai Viteazul. În amintirea lui Baba Novac a fost ridicată în 1975 o statuie, operă a sculptorului Virgil Fulicea.

corectează...