Biserica Piariştilor

Biserica Romano-Catolică a Piariştilor, cunoscută şi ca Biserica Iezuiţilor sau Biserica Universităţii din Cluj-Napoca, situată pe strada Universităţii nr.5, cu hramul Sfânta Treime, este prima biserică catolică edificată în Transilvania după Reforma Protestantă, totodată primul edificiu ecleziastic în stil baroc din provincie. Reprezintă unul dintre cele mai importante simboluri clujene, prototip pentru numeroase alte biserici din Transilvania. Biserica prezintă un contrast puternic între o arhitectură sobră în exterior, şi un interior foarte bine ornamentat, aproape exuberant, o bijuterie a stilului baroc. În faţa bisericii s-a aflat până în anul 1959 statuia Fecioarei Maria (Statuia Ciumei), monument mutat în altă parte a Clujului de autorităţile comuniste.

La 13 martie 1718 călugării romano-catolici ai ordinului iezuit iniţiază o campanie de strângere de donaţii pentru ridicarea lăcaşului de cult. Prima piatră de temelie a fost pusă de episcopul Georgius Martonfi, urmând ca în 1724 să fie finalizată construcţia, iar în 1725 episcopul Joannes Antalfi să o sfinţească. Ordinul iezuit a fost desfiinţat temporar în 1773 de către papa Clement al XIV-lea. În anul 1776 împărăteasa Maria Terezia a transferat biserica în proprietatea Ordinului Piarist (Piariştilor).

Biserica are două turnuri cu ceas, cu o înălţime de 45 de metri fiecare. Deasupra intrării se află dispuse trei ferestre înguste, verticale, menite a ajuta la iluminarea internă a edificiului. Uşa de la intrare este ornamentată excepţional (vezi foto), deasupra ei fiind amplasat un basorelief care reprezintă Sfânta Treime cu inscripţia „HONORI SANCTISSIMAE TRINITAS” (lat. - „ÎN ONOAREA SFINTEI TREIMI”). Biserica are incă două intrări, dispuse la stânga, respectiv la dreapta intrării principale. Acestea au deasupra doi sfinţi - Sf. Ignaţiu din Loyola şi Sf. Francisc din Xaver, opere ale sculptorului bavarez Johannes König. Lângă aceste intrări laterale se aflau alte două statui: Sf. Ioan din Nepomuk şi Sf. Alois din Gonzaga, de asemenea opere ale lui Johannes König.

Interiorul bisericii este în contrast cu simplitatea exteriorului, fiind decorat extrem de bogat. Clădirea are o singură navă, cu o lungime de 45 de metri şi lăţime de 24 de metri. La stânga şi dreapta navei sunt trei capele, fiecare cu altar şi decorate cu mai multe tablouri. Pe pereţii bisericii se află tradiţionalele plăcuţe devoţionale ale bisericilor romano-catolice, scrise în principalele limbi folosite în Ardeal: română, maghiară, germană şi latină.

Altarul principal din cor este grandios. În partea superioară se află inscripţia latină „Magno Deo uni act trino laus virtus gloria”, încadrată între doi îngeri. Altarul este înălţat în onoarea Sfântei Treimi. În altar se află o icoana pictată pe lemn şi învelită în metal a Sfintei Fecioare Maria, care în 1699 ar fi plâns timp de 2 săptămâni, fapt confirmat de mărturiile mai multor persoane. Se presupune că icoana ar fi cea originală de la Nicula, judeţul Cluj. Sub ea se află statuile a doi sfinţi ai Ordinului Iezuit: Sf. Francisc şi Sf. Ignaţiu, statui aduse în 1726 din Viena.

Amvonul, operă a lui Anton Schuchbauer, este decorat la exterior cu sculpturile în relief ale celor patru evanghelişti, iar în spaţiul dintre amvon şi coroana acestuia se află un basorelief cu cei mai importanţi sfinţi ai iezuiţilor. Pe coroana amvonului este o reprezentare a Sf. Mihail.

Sub clădirea bisericii se află o criptă cu 140 de locuri de înmormântare.

corectează...