Mănăstirea Războieni

ISTORICUL MĂNĂSTIRII

La Războieni-Valea Albă, pe locul unde Ştefan cel Mare a încercat să oprească valul pustiitor al oştilor turceşti, se înalţă în amintirea grelelor încercări din vara anului 1476, unul dintre cele mai valoroase şi interesante monumente din judeţul Neamţ.

Biserica "Sf. Mihail" din Războieni a fost ctitorită de Ştefan cel Mare la două decenii după bătălie, fapt consemnat în pisania de pe faţada sudică, al cărei conţinut prezintă o excepţională valoare documentară:

În zilele binecredinciosului şi de Hristos iubitorului domn, Io Ştefan Voievod cu mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, în anul 6984 (1476) iar al domniei lui al douăzecelea curgător, ridicatu-s-a puternicul Mahmet împăratul turcesc cu toate puterile sale răsăritene; încă şi Basarab Voievod, căruia i se zicea Laiotă, a venit cu dânsul cu toată ţara lui basarabească şi au venit să prade şi să ia Ţara Moldovei şi au ajuns până aici la locul ce se zice Pârâul Alb. Şi noi Ştefan Voievod şi cu fiul nostru Alexandru, ieşit-am înaintea lor aici unde am făcut mare război cu dânşii în luna lui iulie 26 şi cu voia lui Dumnezeu au fost biruiţi creştinii de către păgâni şi au căzut acolo mulţime mare dintre ostaşii Moldovei. Tot atunci şi tătarii au lovit Ţara Moldovei din acea parte. Drept aceea a binevoit Io Ştefan Voievod cu a sa bunăvoinţă şi a zidit acest hram întru numele arhistrategului Mihail şi întru rugă sieşi şi doamnei sale Maria şi a fiilor săi Alexandru şi Bogdan şi pentru sufletul tuturor binecredincioşilor creştini care s-au prăpădit aici în anul 7004 (1496) iar al domniei sale al patruzecelea curgător luna lui noiembrie 8. 

Pisania nu menţionează când au început lucrările de construcţie dar având în vedere dimensiunile reduse ale bisericii şi experienţa altor ctitorii ale lui Ştefan cel Mare zidite în decursul aceluiaşi an, nu este exclus ca ridicarea monumentului lui să fi început în vara anului 1496, poate chiar în ziua de 26 iulie când s-au împlinit cei 20 de ani de la desfăşurarea bătăliei, pentru a se încheia la 8 noiembrie acelaşi an, în ziua hramului 

PREZENTARE

Intrarea în incintă este arcuită sub turnul-clopotniţă aşezat la nord-vest. El nu se aseamănă cu turnurile construite de Ştefan cel Mare şi este - fără îndoială - produsul unei epoci mai târzii. Biserica, în schimb, are acelaşi plan cu celelalte ctitorii ale viteazului domn, de la Piatra-Neamţ şi Borzeşti, alcătuind împreună o categorie distinctă în cadrul stilului arhitectonic ce s-a definit atunci. Deşi a suferit numeroase prefaceri de-a lungul celor cinci veacuri de existenţă, biserica de la Războieni a fost readusă la forma sa iniţială în urma lucrărilor de restaurare din anii 1975-1977, care au îndepărtat pridvorul de la intrare, turlele ridicate în secolul al XIX-lea şi celelalte adaosuri ce denaturau înfăţişarea întregului ansamblu.

Ca şi la Piatra-Neamţ, exteriorul este împodobit cu două şiruri de ocniţe sub cornişă, cu aceeaşi dispunere ce se bazează pe repartizarea a două ocniţe mici peste una mare. Biserica nu are sânuri laterale iar absida altarului este de formă poligonală, fiind acoperită de nouă firide alungite. S-au construit şi doi contraforţi cam de acelaşi tip ca la Piatra-Neamţ dar - lucru puţin obişnuit şi în parte inexplicabil - sunt amplasaţi de-o parte şi de alta la limitele absidei altarului.

Ornamentaţia exterioară a fost deteriorată de-a lungul veacurilor şi a stat apoi ascunsă sub straturi groase de tencuială, dar lucrările de restaurare la care ne-am referit au relevat existenţa aceloraşi benzi de cărămidă smălţuită şi discuri policrome cu bumbi centrali care înfrumuseţează ctitoriile lui Ştefan cel Mare de la Mănăstirea Neamţ, Borzeşti şi Piatra-Neamţ.

Portalul de la intrare prezintă cunoscuta alternanţă de toruri şi cavete îmbinate în arc frânt, cu baze poligonale ornamentate. Şi în acest caz luneta portalului a fost acoperită cu sculpturi lobate specific gotice, dar care n-au mai fost executate cu aceeaşi acurateţe şi pricepere ca la Piatra-Neamţ.

Sistemul de boltire se caracterizează prin rezolvări constructive proprii acestui restrâns grup de monumente. Pronaosul este acoperit cu două calote sferice susţinute printr-un arc dublou în care se descarcă alte trei arce longitudinale dispuse în trepte. Cupola naosului apasă direct pe cele patru arce piezişe, iar acestea descarcă la rândul lor pe arcele dublouri transversale dinspre pronaos şi altar. Arcele longitudinale, pe care le regăsim şi la Piatra-Neamţ, sunt etajate şi dispuse câte două la fiecare zid. Trebuie de asemenea să mai semnalăm faptul că arcele dublouri care sprijină cupola naosului la est şi la vest sunt separate de altar şi respectiv de pronaos prin două înguste boltiri semicilindrice, iar retragerile pilaştrilor de susţinere au forma unor console angajate.

În ansamblu, întregul sistem de boltire al monumentului se remarcă prin unitate şi eleganţă, creând privitorului un sentiment de încredere şi echilibru interior. 

PATRIMONIUL

În tezaurul de nepreţuit al moştenirii materiale şi spirituale pe care Ştefan cel Mare a lăsat-o posterităţii, Biserica "Sf. Mihail" din Războieni-Valea Albă a căpătat, încă de la zidire, semnificaţii cu totul deosebite, ce pun încă o dată în lumină evlavia şi tăria de caracter a viteazului voievod.

În primul rând că, fapt fără precedent, biserica de la Războieni nu s-a mai înălţat pentru a consemna o nouă izbândă a Domnului şi a Ţării, oştenii români fiind nevoiţi să se retragă de pe câmpul de luptă, după o îndelungată şi eroică rezistenţă, în faţa unui duşman ce deţinea o copleşitoare superioritate numerică. Scopul strategic de întârziere a înaintării otomane şi de diminuare a forţelor invadatoare fusese desigur atins, dar nu putea fi vorba de înfrângerea inamicului atunci şi acolo şi de înlăturare a pericolului ce ameninţa întreaga ţară.

Decizia lui Ştefan cel Mare de a evoca printr-o nouă ctitorie evenimentele din vara anului 1476 relevă o anumită concepţie a voievodului conform căreia eroii rămân eroi indiferent de rezultatul jertfei lor, iar orice acţiune îndreptată împotriva Islamului, întru apărarea ţării şi credinţei, era binecuvântată de Dumnezeu şi demnă de amintit posterităţii.

Pe de altă parte, lăcaşul de cult de la Războieni de deosebeşte de toate celelalte fiind conceput cu destinaţia specială de a adăposti osemintele celor căzuţi în 1476. După două decenii de la dramatica încleştare, Ştefan cel Mare a decis deshumarea celor ce şi-au pierdut viaţa pe câmpul de luptă, punând rămăşiţele acestora ca temelie noului aşezământ. Această realitate istorică, transmisă prin tradiţie şi evocată indirect în pisania care s-a păstrat, a fost confirmată şi de cercetările arheologice prilejuite de ultimele lucrări de restaurare ce au redat înfăţişarea de început a bisericii. Atunci, desfăcându-se plăcile de piatră ale pardoselii şi efectuându-se o secţiune pe axul longitudinal al construcţiei, a fost descoperit un strat consistent de resturi osteologice umane, cu o grosime inegală dar continuu în întreaga suprafaţă studiată. Aceste sfinte relicve conferă bisericii calitatea de adevărat mausoleu feudal, singurul de acest gen din ţară, menit să adăpostească osemintele tuturor celor căzuţi pentru Ţară şi Credinţă, indiferent de obârşie şi de rang.

În acest context, se poate spune că, fără a se putea impune prin proporţii şi monumentalitate, biserica de la Războieni-Valea Albă se înscrie printre marile valori ale patrimoniului istoric şi artistic românesc, dăinuind peste veacuri ca un simbol al dragostei de libertate şi al spiritului de sacrificiu care au înnobilat dintotdeauna existenţa acestui popor.

corectează...