Muzeul Etnografic al Transilvaniei

Astfel, în iunie 1922, Comisia hotărăşte înfiinţarea imediată, la Cluj, a unui muzeu etnografic. Jaloanele programului ştiinţific, în baza căruia urma să funcţioneze Muzeul, au fost trasate în şedinţa din 22 iunie 1922. Acestea prevedeau ca Muzeul nou înfiinţat să cuprindă toate ramurile etnografiei, nu numai arta populară, să cerceteze, să adune, să păstreze şi să valorifice ştiinţific obiectele şi fenomenele culturii populare româneşti şi ale naţionalităţilor coabitante, să formeze un vast fond documentar, valorificat prin expoziţia pavilionară, prin secţia în aer liber şi, în principal, prin studii de specialitate.

Înfiinţarea Muzeului Etnografic al Ardealului a marcat un moment important în istoria muzeografiei şi etnografiei româneşti, fiind primul muzeu care are la bază un program ştiinţific, ca urmare a unor campanii de cercetări, finalizate cu achiziţionarea unui număr impresionant de materiale etnografice (1.230 de obiecte şi 160 fotografii) care, organizate tematic, au constituit suportul primei expoziţii etnografice. Programul ştiinţific al muzeului a fost elaborat de cei mai de seamă specialişti ai vremii, cu serioase cunoştinţe, în cercetarea culturii populare şi în domeniul etnografiei.

La 1 ianuarie 1923, apreciind rezultatele acestor campanii de cercetare, Fundaţia Culturală "Principele Carol" numeşte, în funcţia de director al muzeului, pe profesorul Romulus Vuia, ale cărui idei fundamentale, elaborate în cartea sa "Muzeul Etnografic al Ardealului" constituie şi astăzi funcţiile esenţiale ale acestui muzeu.